Rebecca James: O fosta chelnerita a dat peste cap piata internationala de carte
Romanul de debut al australiencei Rebecca James, „Adevarul despre fete”, a creat un adevarat fenomen mondial, comparabil cu cel generat de Stephenie Meyer sau J.K. Rowling.
Rebecca James era o femeie obisnuita din Australia, cu patru copii si o viata linistita de familie. Pana intr-o zi, cand a decis sa scrie un roman, care a propulsat-o in topul pietei internationale de carte, fiind tradusa in 38 de tari, printre care si Romania.
Ai o poveste de viata uluitoare. Cu joburi atat de diferite – chelnerita, profesoara in Indonezia si Japonia, dispecer de taxi in Londra -, te consideri o persoana „aventuroasa”?
R.J.: Cred ca eram destul de aventuroasa pe la 20 de ani, dar acum am 40, am patru fii si nu ma mai simt deloc aventuroasa. De fapt, ca sa fiu sincera, adesea ma simt chinuita de griji si frici. Cred ca, pana la un punct, tine de natura maternitatii – vrei sa-ti protejezi copiii mai mult decat sa fii tu insati protejata. Probabil ca atunci cand voi fi mai batrana si cand copiii mei vor fi deja mari, o sa-mi recapat spiritul de aventura. Intre timp, imi ramane scrisul.
S-ar putea spune ca, in toti acesti ani, ti-ai cautat adevarata identitate? Ai gasit-o?
R.J.: Nu sunt sigura ca am gasit-o. De fapt, nici nu stiu daca exista cu adevarat un raspuns clar la aceasta intrebare. Presupun ca fiecare dintre noi poate avea numeroase „identitati”, dar cred ca faptele si comportamentul nostru ne definesc mai mult sau mai putin. Mi se pare ciudat sa te gandesti la „identitate” ca la un fel de obiect concret pe care sa-l cauti si, eventual, sa-l si gasesti, pentru ca pana si in timpul acestei cautari te schimbi neincetat, inventandu-ti propria identitate, evoluand si modificandu-te mereu, devenind ceea ce esti, devenind tu insuti. Sunt sigura ca identitatea mea de calator de pe vremea cand aveam 20 de ani e diferita de identitatea mea de acum, cu toate ca identitatea mea din prezent o contine si pe aceea a fetei aventuroase de la 20 de ani. Totul e foarte complicat si existential(ist) si sunt sigura ca deja ti-am produs o durere de cap de toata frumusetea cu raspunsul meu intortocheat.
Dupa ce ai devenit mama, ai hotarat sa scrii si un roman. Cand ai mai gasit timp si energie pentru scris?
R.J.: Venirea pe lume a copiilor mi-a imbogatit cu adevarat experienta de viata: am simtit toata acea dragoste uriasa pe care o simte o mama pentru copiii ei. E un sentiment cumva inspaimantator si epuizant si eliberator, toate acestea la un loc. Asa ca, desi eram obosita si foarte ocupata, am inceput sa cantaresc viata cu alti ochi, a fost ca si cum mi s-a revelat o noua dimensiune a lumii, iar acest lucru mai curand mi-a stimulat creativitatea decat sa o ingroape. De asemenea, doar ca intr-un sens mai practic, faptul ca aveam copii mici, care ma solicitau foarte mult, m-a facut sa-mi doresc foarte mult sa am si ceva timp doar pentru mine, sa am un fel de debuseu creativ si emotional. Si scrisul mi-a oferit aceasta libertate.
Dupa succesul cu „Adevarul despre fete”, cum ai mai gasit timp sa fii si mama, si sotie?
R.J.: Anul trecut, „Adevarul despre fete” a fost publicat in mai multe tari, foarte multe de fapt. A fost un an foarte neobisnuit si foarte greu, intr-adevar. Sotul meu si-a luat concediu un an de zile ca sa poata avea el grija mai mult de copii. Asta de fapt mi-a dat posibilitatea sa-mi onorez obligatiile fata de editorii mei in termeni de promovare si turnee. Am traversat oceanul de doua ori – lucru care, atunci cand locuiesti in Australia, inseamna un efort considerabil -, dar, desi mi-a placut sa calatoresc si sa lucrez pentru promovarea romanului meu, mi-a fost ingrozitor de dor de sotul si de copiii mei.
Ai devenit o autoare de succes, ce urmeaza mai departe?
R.J.: in acest moment lucrez la urmatoarea mea carte, care e tot un thriller psihologic. Scriu in intervalul in care copiii mei sunt la scoala si apoi, dupa-amiaza, cand ei se intorc acasa, trec la lucrurile obisnuite din orice familie: gatesc, ii ajut pe copii la teme etc. Am o viata frumoasa si sunt foarte fericita. Se pare ca meseria de scriitoare merge foarte bine cu aceea de mama.
Scrie un comentariu