Am citit pe diferite bloguri de cititori in serie despre cartile Rodicai Ojog Brasoveanu si deja imi planificasem, numai la nivel mental, insa, cateva carti pe care sa le citesc.

Intr-o zi, fara sa caut, am gasit pe un blog pe care il citesc frecvent, o postare in care erau afisate cateva titluri pe care detinatoare isi dorea sa le vanda. Nu mai lungesc foarte mult, ca restul nu e important. Important este faptul ca am gasit si cartea asta, printre altele, la un pret bun si nu am stat pe ganduri, desi nu se afla pe lista mea acest roman. L-am asteptat cu nerabdare si l-am deschis cateva saptamani mai tarziu, caci prea imi facea cu ochiul si nu am mai rezistat.

Am citit cat am citit din el, vreo 60 de pagini. A se intelege faptul ca aceste pagini au fost citite in vreo doua saptmani si dupa atatea zile m-am tot intrebat de ce continui lectura daca nu ma atrage? Atunci am cautat pentru prima data o recenzie pe net la aceasta carte si m-am linistit cand am realizat ca nu sunt singura care sunt in situatia asta, nu sunt singura cititoare care nu intelege aproape nimic din roman.

Mi-am dorit sa o termin, doar pentru ca incerc sa nu mai las lecture nefinalizate, dar nu am reusit! Am abandonat-o pe moment. Am de gand sa revin la ea, din acelasi motiv pentru care nu am vrut sa o inchid la prima dorinta.

Prima intalnire cu Rodica Ojog Brasoveanu a putea fi numita drept esec si poate ca ar trebui sa renunt de tot la ideea de a o citi pe Rodica Brasoveanu, insa nu, eu nu renunt! Faptul ca pe mine cartea “Sa nu ne uitam la ceas” nu m-a prins, nu inseamna ca aceasta nu scrie bine sau ca toate cartile scrise sunt toate la fel.

Stiu sigur ca aceasta este o intamplare, nu o certitudine! Mi-e foarte clar faptul ca, daca imi va cadea in mana o alta carte semnata Rodica Ojog Brasoveanu, o voi citi negresit, chiar si cu riscul unui nou esec literar.

#carte #confesiuni de serial reader #lectura #Rodica Ojog Brasoveanu