Nu mă dau în vânt după seriile literare pentru copii. Mi se pare incorect să scrii în 3-4 cărți diferite ceea ce puteai cuprinde de la bun început într-un singur volum. Nu e ca și cum un copil ar avea răbdare ani de zile să aștepte apariția continuării scenariului magnific pe care l-a urmărit cu sufletul la gură în primele x-1 volume ale seriei. Copilul crește, gusturile i se schimbă, necesitățile lui intelectuale sunt altele și astfel se pierde un cititor avid. Ba mai mult, de multe ori primele ediții ale colecției nu se mai reeditează, iar pentru noii cititori este greu să procure cărțile și astfel pierd incipitul acțiunii, deducând-o oarecum din poveste. Din acest motiv, când am primit seria de patru volume scrisă de Luc Besson și avându-l protagonist pe micul aventurier Artur, am suspinat puțin dezamăgită. Urma să plec în concediu și voiam să îl urmăresc pe Artur în aventurile sale în lumea minimoșilor, voiam să citesc și o carte pentru oameni mari, dar și să mă documentez puțin despre terapia prin joc, deci chiar trebuia să car cu mine șase volume? Fericirea cere sacrificii, așa că mi-am ticsit bagajul cu cărți și am plecat… doar le cară mașina, nu îmi rupeau mie spatele.

Există două lucruri pe care trebuie să le știți înainte de a începe să citiți această serie. În primul rând, povestea este scrisă de regizorul francez care a creat The Big Blue, The Messenger: Joan of Arc și La Femme Nikita, precum și unul dintre filmele mele preferate, The Fifth Element, un film clasic deja. În al doilea rând, odată început primul volum, cu siguranță vei simți nevoia de a cumpăra și citi și următoarele, deoarece povestea se oprește brusc, fără o concluzie sau un final satisfăcător. Pentru mine, a fost simplu: cinci zile în hamac, la umbră, cu o ice-caffee alături, toate cele patru cărți citite. Nu regret o clipă că am luat cele patru volume cu mine. Aventurile lui Artur sunt atât de viu imaginate, dialogurile – realiste și personajele – minunat creionate, că nu ai cum să nu te transpui în acea lume magică.

Pe scurt: Povestea îl urmărește pe Artur, un puști de 10 ani care îşi petrece liniştit vacanţa de vară la ţară, alături de bunica sa, Mia. Bunicul dispăruse brusc în urmă cu 4 ani și Artur spera că în cărțile vechi din biblioteca sa va găsi soluția aducerii lui înapoi. Existența fermei este pusă în pericol de un dezvoltator imobiliar local, David, care dorește să transforme zona într-una rezidențială și care o șantajează (financiar și emoțional) pe bunică pentru a renunța la casa ei. Într-una din perindările sale prin biblioteca bunicului, el descoperă o carte magică, ce îl călăuzeşte în lumea minimoşilor, un ţinut pe care Artur îl cunoştea din nenumăratele poveşti pe care i le-a spus bunicul cândva. Odată ajuns în acest ţinut fantastic, pericolele îl pândesc la tot pasul, iar Artur are parte de cele mai neaşteptate isprăvi, alături de personaje fantastice: matasalai, milimuli, prinţesa Selena, prinţul Moț, monştri care îi vor deveni prieteni sau duşmani. În volumul doi, Artur, Selena şi Moţ îşi continuă călătoria prin cele şapte ţinuturi, în căutarea bunicului Archi, dar M. Blestematul face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i împiedica pe cei trei să-şi atingă scopul. Ajunși în inima oraşului interzis Necropolis, cei trei sunt puși în fața unor decizii de viață și de moarte. Selena, speriată că aici și-ar putea găsi sfârșitul, îl sărută cu patos pe Artur și îl transformă în viitorul rege al minimoșilor, ceea ce îi strică planurile lui M. Blestematul, care îi trimite direct în închisoare și unde îl găsesc pe bunicul Archi. Bazându-se pe inteligența bunicului și pe curajul copiilor, Artur și bunicul Archi se întorc fericiți la ferma lor, promițându-le Selenei și minimoșilor că se vor întoarce la următoarea lună plină. Ceea ce se și întâmplă în cel de-al treilea volum, când Artur primește un mesaj prin care i se cere ajutorul scrijelit pe un bob de orez pe care un păianjen îl lasă la picioarele lui. Înmărmurit, băieţelul se uită la bobul alb şi e gata să-l ia la întrebări pe mesager, dar păianjenul s-a şi făcut nevăzut, astfel că totul pare şi mai misterios. Alarmat, puştiul înţelege că minimoşii sunt în pericol şi că nu mai e nici o clipă de pierdut: trebuie să intervină! Alfi dă din coadă, încântat că a luat parte la operaţiune. Avându-l drept complice pe căţeluşul Alfi, Artur reuşeşte să-şi păcălească părinţii, care voiau să îl ducă împreună cu ei la oraș, şi se întoarce în toiul nopţii la casa bunicilor, chiar înainte ca raza lunii să se reflecte în luneta lui Archi, deschizând astfel poarta către lumea minimoşilor. Din păcate, un nor apărut din senin ameninţă să acopere luna… astfel că lucrurile se complică și cu greu Artur revine în lumea minimoșilor. Ferma este în continuare amenințată de domnul David, astfel că, pe lângă a salva ținutul minimoșilor, Artur își propune și să găsească comoara ascunsă de bunicul în grădină și care se dovedește a fi tronul lui Maltazar. În tot acest timp, părinții lui Artur observă dispariția puștiului și încep să îl caute disperați. Artur se dovedește a fi extreme de ingenios și se folosește chiar de armele dușmanului său și reușește să salveze ținutul minimoșilor, în detrimentul celui de-al șaptelea ținut, pe care îl distruge. Din păcate, M. Blestematul și fiul său reușesc să evadeze, ceea ce duce la intriga volumul 4. Armand îşi caută fiul, pe Artur, în pădure. În loc să-l găsească, dă nas în nas cu Maltazar, care s-a folosit de cunoștințele furate de la bunicul Archi și urcă pe pământ. Armand nici nu bănuieşte ce primejdie îi ameninţă fiul, nu ştie că băiatul s-a micşorat şi luptă alături de minimoşi împotriva lui Maltazar, un adversar mult mai puternic şi, în primul rând, foarte mare. Băiatul trebuie să crească în înălţime pentru a-l învinge. Însoţit de prietenii săi minimoşi, explorează propria casă în căutarea unei poţiuni fermecate, care să îl ajute să revină la dimensiunile sale normale. Ajutorul vine de la un aliat inedit: regina albinelor. Dar Maltazar nu se lasă uşor învins, ba este în multe momente pe punctul de a câştiga, iar miza lui este mare: să cucerească toată lumea. În cele din urmă triumfă prietenia, dreptatea şi solidaritatea, însă numai după multe confruntări şi aventuri captivante. Astfel lumea oamenilor și a minimoșilor este salvată, ferma rămâne familiei lui Artur și la fiecare 10 luni Artur își vizitează prietenii, în calitate de prinț și soț al Selenei.

Seria nu își propune să fie una moralizatoare, educativă. Însă cine știe citi printre rânduri poate observa multiple lecții de conduită și morală. Atât oamenii, cât și minimoșii sunt extrem de politicoși. Ei mulțumesc, își cer scuze și chiar sar în ajutorul celorlalți. Sunt naivi, dar nu din prostie, ci pentru că au prea multă încredere în cei din jur.

Nu am putut să nu observ totuși unele lucruri negative, precum lipsa unor pasaje care să explice cum au ajuns minimoșii și milimulii din Africa în New England (presupun că scriitorul s-a bazat pe lipsa de cunoștințe de geografie ale tinerilor cititori pentru a evita această explicație), faptul că Luc Besson a simțit nevoia să explice fiecare sentiment al lui Artur cât mai detaliat (asemenea unui amator sau ca într-o compunere școlară) sau discontinuitatea utilizării aceluiași nume pentru tatăl lui Artur (Francois în primele trei volume vs Armand în volumul patru. Dar acestea pot fi trecute cu vederea, neafectând firul narativ al poveștii.

Un lucru care m-a deranjat totuși și pe care nu am putut să nu îl împărtășesc este legătura romantică pe care scriitorul a înfiripat-o între Artur și Selena. A fost destul de drăguț prezentată în film, dar în carte mi se pare că a fost mult prea departe dusă. Filmul explică, sau pare să explice, că Arthur se transformă într-un minimos adult atunci când se micșorează și intră în lumea lor. Romanul are însă o altă opinie: el e un minimos, dar are încă zece ani, deoarece minimoșii așa socotesc lucrurile, copiii de zece ani sunt adulți. Selenia are și ea zece ani, de asemenea. Și, deși abia s-au cunoscut și au petrecut împreună doar două zile, cei doi vorbesc serios despre căsătorie. Ba mai mult, la finalul romanului ei sunt căsătoriți. Până și eu am limitele mele! Subiective, e drept, dar parcă mi se pare deplasat ca un copil de 10 ani să vorbească despre amor și căsătorie. Oare Besson nu putea decide că Artur are 15 sau 16 ani? Nu se schimba cu nimic frumusețea firului narativ!

Succesul poveștii lui Artur l-a determinat pe scriitor să o transpună și pe marile ecrane, astfel că în 2006 a apărut primul film al seriei, având la bază scenariul primului volum. Volumul doi s-a transformat într-un film animat 3 ani mai târziu, cu numele Artur și răzbunarea lui Maltazar sau Artur și minimoșii 2. Un an mai târziu, în cinematografe a apărut Artur și minimoșii 3, urmărind îndeaproape povestea celui de-al treilea volum al seriei. La scurt timp după ce cel de-al treilea a fost lansat, cele trei filme au fost editate într-o singură unitate, intitulată Arthur și marea aventură, a cărui difuzare a început în Marea Britanie în decembrie 2010. Din păcate însă, Artur și minimoșii nu au fost primiți cu brațele deschise de criticii de film. În Statele Unite, rularea din cinematografele din Los Angeles a atras doar 21% comentarii pozitive pe site-ul RottenTomatoes.com, unde criticii au concluzionat că Luc Besson își irosește talentul pe un scenariu previzibil și mult sub standardele de animație CG, iar criticul de film Alex Chun a menționat în Los Angeles Times că “regizorul Luc Besson recunoaște că nu știa nimic despre animații înainte de începerea acestui proiect, și asta este mai mult decât vizibil”. Pentru mine însă filmele au fost mai mult decât interesante și le consider potrivite vizionării în familie, pentru a petrece o seară relaxantă acasă, timp de calitate copii – părinți. Mi-a plăcut, am urmărit cu drag, în special pentru că scenariul urmărește fidel firul narativ al cărților, și asta este tot ce contează pentru un cititor în serie împătimit.

În 2007, Luc Besson a dat lovitura și pe piața jocurilor video, când a fost lansat jocul Arthur & The Invisibles. Acesta urmărește aceeași poveste ca filmul și cartea, iar jucătorul își asumă rolul lui Arthur. Jocul începe cu intrarea lui Arthur în tărâmul Minimoys, unde jucătorilor li se face un instructaj asupra scenariului, învață mișcările de bază, modalitățile de luptă și posibilitatea de a muta și manevra obiecte. Dupa terminarea tutorialului, jucătorii participă la o ceremonie, întreruptă brusc de țânțari inamici, atac ce declanșează primul stagiu al jocului. Jucătorii preiau controlul a 3 personaje, în vederea respingerii zecilor de inamici care atacă, stagii care se termină cu deschiderea– cu ajutorul unor chei luate de la inamicii înfrânți – căi de acces spre alte locații. Fiecare personaj are atacurile și abilitățile sale unice, astfel că alegerea personajului potrivit pentru îndeplinirea unei acțiuni ține jucătorul în priză și înlătură orice plictiseală. Spre exemplu, Arthur poate rupe pânzele de păianjen și se poate cățăra, Selenia trece tăind prin frunziș, iar Moț se poate strecura prin spații înguste. Pe scurt, Arthur and the Invisibles îmbină cu succes mai multe stiluri de gameplay, conținând multe secvențe de acțiune și rezolvare de mistere, la un nivel Înalt și bine finisat.

Pe scurt, seria Artur este una extrem de simpatică și ușor de citit, o lectură facilă pentru vacanța de vară a unui copil aflat la final de școală primară sau început de gimnaziu, extinsă cu un film drăguț, ce merită urmărit în familie, și un joc interesant, care combină acțiunea cu logica și misterul.

#artur #club de carte #featured #joc video #luc besson #minimosii