Atunci cand am inceput sa devorez cartile aveam lipici la site-urile de profil si pandeam reducerile la anumite carti pe care mi le doream in biblioteca. Mi-am cumparat cam tot ce am vrut, dar am ramas si azi cu acel obicei (ne)sanatos de a urmari ce carti intersante mai sunt! M-am mai potolit. Imi cumpar carti in continuare, dar mai rar.

Acum niste ani mama mi-a spus o poveste adevarata despre carti. Mi-a povestit ca, atunci cand era acasa la parinti avea o biblioteca frumoasa si bogata in carti care astazi nici macar nu mai exista prin librarii. M-am bucurat crezand ca urmatoarea vizita la bunici va fi o adevarata binecuvantare. Deja ma vedeam aducand acasa multe, foarte multe carti.

Dar… Povestea a continuat si era o poveste trista. Tot mama mi-a spus ca unul dintre unchii mei, atunci cand s-au mutat la casa lor, aveau in dotare o biblioteca mare si ca a luat majoritatea cartilor de acasa pentru a umple biblioteca . Pentru el, cartile au fost mereu pentru infrumusetare si nimic mai mult.

Poate nu m-as fi suparat atat de tare daca acele carti ar fi fost si astazi in casa unchiului meu, dar nu, cartile mamei mele, se afla de ani buni, in alte case, caci fratele mamei a parasit candva tara si a dus toate acele minunatii la un anticariat.

Da, sunt trista pentru multe din romanele pe care eu le am astazi in biblioteca, le avea si mama mea cumparate (in editii mai vechi, e adevarat, dar le avea). Pacat ca unchiul meu nu a fost darnic cu propriile nepoate.

Sfatul meu: Daca aveti carti, CITITI-LE, nu le dati la anticariate!

#biblioteca personala #carti #confesiuni de serial reader