M-am impotmolit citindu-l pe Sade
De cateva luni aveam in „ biblioteca” (pun ghilimele pentru ca eu nu am o biblioteca propriu-zisa) cartea Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei, scrisa de Marchizul de Sade. Ce auzisem despre scrierile sale sublinia caracterul pornografic, scandalos. Si sincera sa fiu, am crezut ca voi gusta din plin tot soiul de picanterii. Nu fug de cartile cu scene de sex explicit sau expresii vulgare, de regula nu ma revolta. Am depasit etapa de soc o data cu Tropicul cancerului. Insa ce am gasit in aceasta carte mi-a depasit asteptarile intr-un mod neplacut.
Imi suradea ideea de a o citi, asteptam doar momentul potrivit. Si am inceput. Insa nu am rezistat decat 50 de pagini, dupa care brusc, mi-am zis ca e prea mult pentru mine, ca nu mai rezist. Pur si simplu obosisem citind, iar cand cartea s-a inchis, parca m-am simtit usurata. Pana sa parcurg 50 de pagini, mai avusesem imboldul de a o abandona. Dar dadeam de unele pasaje pe care le citeam cu usurinta si ma incurajam sa continui, sperand ca, atunci cand voi intra in miezul actiunii, sa-mi fie rasplatita rabdarea.
Doua sunt motivele principale pentru care m-am impotmolit. Primul ar fi stilul pornografic dezgustator, scarbos chiar. Excitatia e ultimul lucru pe care l-ai putea simti. Amanuntele fara perdea socheaza, dar nu starnesc fiori de placere, ci o profunda scarba. Ma refer strict la aceste prime 50 de pagini. Mai departe… nu stiu daca voi avea indrazneala si rabdarea sa continui. Intr-un viitor apropiat sau indepartat. De ce amintesc si de rabdare? Pentru ca as fi putut poate indura cumva abundenta detaliilor scarboase daca stilul autorului ar fi fost unul placut, dar, din ceea ce am citit eu, pot spune ca il consider greoi, obositor. Si am spus stop brusc, cuprinsa fiind de o senzatie greu de explicat. Nu a fost doar plictiseala cum am patit la Proust, ci mai degraba o oboseala psihica, provocata atat de inlantuirea greu de urmarit a frazelor, a firului actiunii si al descrierilor, cat si de continutul descrierilor.
Trebuie insa sa recunosc si un aspect amuzant – a existat o pagina ce am parcurs-o de mai multe ori, cea din finalul cartii, ce continea un tabel cu transformarea vechilor unitati de masura in unitatile de masura din prezent. Nu cred ca vreti sa va explic motivul. Doar cei ce au citit cartea s-ar putea sa inteleaga.
4 Comentarii
Comenteazaandres / October 9, 2011 la 2:23 pm
Marchizul de Sade are un stil foarte… interesant. Am citit Justine. Duritatea exprimarii, limbajul vulgar, pornografic-dezgustator si chiar sado-masochismul sunt la ele acasa. Am auzit despre Cele o suta douazeci de zile ale Sodomei ca ar fi mult mai “rea” decat Justine, si Justine a fost “rea”… sa zicem ca nu e o lectura pentru oricine…
Andreea Toma / October 10, 2011 la 9:39 am
Cu siguranta pentru mine nu e, cel putin acum. Si nu doar datorita scarboseniilor. Poate voi incerca Justine ca sa ma acomodez cu stilul. Altfel, va fi un capitol incheiat.
ioana / October 9, 2011 la 3:48 pm
Sa o citim……………..
Andreea Toma / October 10, 2011 la 9:40 am
Inearca. Poate tu esti mai rezistenta. 🙂