Ne place sa citim. Nu degeaba ni se zice Serial Readeri. Dar oricat de mult am iubi noi clipele noastre de lectura, am renunta la ele fara regrete cand vine vorba despre anumite carti.

Fie datorita stilului alambicat, limbajului greu de inteles, a povestii incalcite sau a lipsei unei povesti, a numarului mult prea mare de pagini sau de ce nu, de personaje, sunt carti pe care pur si simplu nu putem sa le citim, desi am incercat. In cazurile rare in care rezistam sa le citim pana la final, consideram ca meritam o medalie. Acestea sunt cartile “greu de citit”.

Din experienta personala, am cateva carti de adaugat in aceasta lista. Incep cu cele mai recente, pe care a trebuit sa le citesc in perioada facultatii: “Tristram Shandy” de Laurence Sterne  si “Finnegans Wake”, de James Joyce. La a doua macar am scuza ca era in engleza, cu toate acestea, am inteles la fel de multe si din traducerea in romana a lui Tristram Shandy: nimic! Ma rog, poate ca as fi ajuns sa inteleg ceva daca as fi avut rabdare sa trec macar de jumatatea lor. Am abandonat lectura, lucru care nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp. Din copilarie, mai exact.

Ajungem astfel la cea de-a treia carte din lista mea, una suprinzatoare poate, mai ales ca am fost o cititoare inflacarata de carti de aventura, si mai ales de romane semnate de Jules Verne. Cu toate acestea, “Cinci saptamani in balon” mi-a pus capac. Cred ca am inceput sa citesc cartea de vreo 4-5 ori, si de fiecare data ma opream in acelasi punct: cand incepeau descrierile detaliate ale balonului. Nici pana in ziua de azi nu am reusit sa o termin, dar daca imi mai pica in mana sunt sanse ca macar acest titlu sa il tai de pe lista.

Prima (si singura, pana acum) intalnire cu Virginia Woolf dateaza tot din facultate. Cu incurajari de genul: hai ca mai ai putin!, am reusit sa citesc cele 200 de pagini, cele mai lungi pagini din viata mea. Sa spunem doar ca “Doamna Dalloway” nu mi-a starnit nici curiozitatea, nici interesul pentru alte romane de-ale Virginiei Woolf. Dar daca ma intrebati ce anume mi s-a parut asa greoi la acesta carte, n-as stii ce sa va raspund. Nu mai tin minte absolut nimic din subiectul ei. De fapt, daca ma gandesc bine, cred ca tocmai aici a fost problema: lipsa subiectului.

In rest, au mai fost situatii cand ma pierdeam printre atatea personaje, dar ma regaseam la timp incat sa pot sa ma bucur de lectura. Asa ca, in afara de cele trei carti prezentate aici, nu mi s-a mai intamplat sa las vreuna neterminata si sper ca nici pe viitor sa nu mi se mai intample (desi era cat pe ce cu Versetele Satanice ale lui Salman Rushdie).

Sa trecem acum la partea cu adevarat interesanta: care sunt cartile greu de citit pentru voi? Ce carti v-au plictisit, v-au scos fire albe sau v-au facut la sfarsit sa va intrebati daca suferiti de amnezie pentru ca nu mai tineti minte nimic din ceea ce tocmai ati terminat de citit? Ati cautat vreodata pe Google sa vedeti care este subiectul cartii proaspat citite (asa cum am facut eu cu Doamna Dalloway)? Ati lasat vreo carte neterminata si daca da, din ce motive? Sunt curioasa rau, stiu!

#carti neterminate #club de carte #jules verne #virginia woolf