A mai trecut inca o editie (suprapopulata) de Gaudeamus si, din nou, nu stiu daca sa ma bucur ca lumea se inghesuie sa cumpere carti sau sa ma intristez ca nu mai simt aceleasi emotii ca altadata la gandul unui targ de carte.

Daca judecam dupa numarul de vizitatori – ezit sa le zic cititori – 42.000 doar in primele 3 zile (!), organizatorii ar trebui sa fie in extaz. Doar ca, in randurile care urmeaza, nu o sa va povestesc despre vanzari sau recorduri doborate. Nu. O sa va povestesc despre un Gaudeamus vazut prin ochii mei si simtit, fara sa vreau, pe pielea mea.

Am ajuns la targ sambata, in jurul orei 13:00. Mare greseala, dar mi-o asum in totalitate. Am decis sa ma duc chiar daca intuiam ce avea sa ma astepte, pentru ca, in sinea mea de cititor, inca sper la entuziasmul cu care paseam altadata printre standurile doldora de carti. De vreo cativa ani insa, cum trec de pragul pavilionului central, sunt intampinata de o astfel de imagine:

Paradoxal insa, o asemenea priveliste ma deprima. Cititorul din mine se simte sufocat automat si depasit de situatie: lansari si evenimente la tot pasul, care se suprapun nu doar unele peste altele, ci si peste ofertele imbatabile ale Vinerei Negre, ingramadeala mare la autografe (si nu refer aici neaparat la presedintele Klaus Iohannis), caldura, etc. Anul acesta, in premiera, am evitat editurile mari, cele din “buricul targului”, si am admirat aglomeratia de la nivelurile superioare, unde a fost mai agitatie ca niciodata. Asa ca nu ma intrebati de ofertele celor de la Humanitas, Litera, Rao, ART sau Corint, intrucat nu am vazut coperta de carte de la ei. Am remarcat, in treacat, standul celor de la Baroque Art & Books, amenajat foarte frumos, din nou, si standul celor de la Nemira, care au scos inca o data la inaintare seria Jocurile Foamei (nu ca ma plang!). Am profitat, nici eu nu stiu cum, de ofertele celor de la Trei, Niculescu si Herald, dar am lasat pentru zile mai linistite cateva titluri de la Polirom si Herg Benet.

Aveam si o lista, destul de modesta, de carti, dar, dupa cum va sugeram mai sus, nu am reusit sa ma tin de ea. Valul de oameni a fost mai puternic decat rabdarea mea, asa ca: traiasca librariile online! Apropo de liste, cam acestea sunt cartile pe care am reusit sa le cumpar inainte sa cedez:

Acum, 5 carti si 2 zile mai tarziu, realizez totusi ca atatia oameni frumosi pe metru patrat ca la Gaudeamus, scriitori si cititori deopotriva, mai rar gasesti. Sa nu mai zic de reprezentantii editurilor, ale caror chipuri familiare am inceput sa le indragesc si fara de care tabloul targului nu mi se mai pare complet.  Macar pentru acest lucru si tot o sa ii mai dau o sansa, an de an, targului care mi-a marcat atatea toamne si care mi-a completat atatea goluri din biblioteca.

P.S.: Cand nu stiti ce sa mai cititi, treceti cu incredere pe la doamnele de la editura Univers si Niculescu. Eu ma mir de fiecare data cum de nu au stocurile epuizate avand in vedere pasiunea cu care povestesc despre cartile lor.

P.S.2: Privesc cu jind catre voi, cei care ati rezistat cuminti, cateva ore, pentru un autograf. Simt ca imbatranesc si nici macar presedintele nu poate face ceva ca sa opreasca acest lucru. Ma retrag la citit, poate editia de anul viitor ma prinde mai in forma.

#club de carte #gaudeamus #lansari #targ de carte