Finaluri (ne)fericite
Cine nu iubeste finalurile fericite? Sa stii ca dupa pagini si pagini de incercari totul se incheie cu un multasteptat happy-end… Asemenea filmelor care se termina intr-o nota optimista, o astfel de carte te lasa dorind mai mult. Si da, poate ca finalurile fericite nu sunt cele mai realiste dar, pana la urma, ce este gresit in a visa?
Toate povestile incep la fel (asa cum zice naratorul la inceputul musicalului Romeo si Julieta, vi-l recomand!) dar cu siguranta se termina diferit. Am facut acest post pentru acele finaluri care v-au facut sa zambiti sau, de ce nu, sa varsati o lacrima, pentru cele care v-au intrigat sau v-au socat, pentru cele care v-au dat de gandit sau care v-au dezamagit. Lasati-ne parerile voastre in comentarii si, daca aveti vreo nemultumire legata de felul in care se termina un anumit roman, va asteptam cu propria varianta de final. Sunt multe de zis pe marginea acestui subiect asa ca: sa incepem!
The end. To be continued…
4 Comentarii
Comenteazaandres / March 7, 2011 la 2:21 pm
Finalul cel mai tare l-am gasit in Soni, cartea lui Andrei Ruse. A lasat cititorul sa isi aleaga singur varianta. Ca a trait, ca s-a imbolnavit de altceva, nu asta era important, ci drumul pe care il daruiesti tu Soniei 😉 Cred ca astea sunt cele mai frumoase. Te invita sa participi si tu la incheierea povestii.
Livux / March 7, 2011 la 4:28 pm
Finalul [(ne)fericit] din “Sa nu ma paresesti” de Kazuo Ishiguro. Am crezut pana spre final ca va avea un final surprinzator, miraculos. Salvarea prin arta, creatie … Insa, nu. Doar o trista umana resemnare.
andres / March 7, 2011 la 4:40 pm
Asta ma duce cu gandul la treaba aia cum ca nu destinatia conteaza, ci drumul pana acolo…
MissValery / March 10, 2011 la 7:26 pm
Pe mine m-a dezamagit finalul cartii “Valul pictat” de Somerset Maugham. Recunosc, am facut greseala sa vad filmul inainte si sa ma las impresionata de actori, dar daca finalul filmului m-a intristat, cel al cartii m-a infuriat de-a dreptul…