Daca vacantele exotice la care visati se lovesc de realitati crude precum lipsa timpului si insuficienta banilor, nu inseamna ca trebuie sa ramaneti acasa. Sau in tara, de altfel. La numai 160 kilometri de Bucuresti, oraselul Veliko Tarnovo va asteapta, cuminte, sa il descoperiti.

Supranumit si “Orasul Tsarilor”, Veliko Tarnovo cucereste cu aerul sau medieval, cu casele suspendate care sfideaza parca gravitatia, cu stradutele inguste , strajuite de tot felul de ateliere mestesugaresti (ma refer aici, cu precadere, la Samovodska Charshia), cu mirosul de liliac si picturile care insufletesc orice petic de gri. Meandrele Yantrei vin sa intregeasca acest tablou idilic de vacanta, asa ca sa nu va mire daca va veti intoarce cu cardul de memorie plin de poze si cu dorinta de a reveni cat mai curand pe meleaguri bulgaresti. De trei ani incoace, eu ma tot intorc aici si, de fiecare data, il redescopar altfel.

Ce e de vazut/facut/incercat in Veliko? In primul rand, asa cum va sfatuiesc de fiecare data, indiferent de destinatie, e de explorat. Pe jos, pe bicicleta, cum va lasa inima (sau picioarele). Doar asa puteti sa descoperiti lucruri pe care nu vi le spune niciun ghid turistic – desi, la drept vorbind, nici ca aveti nevoie de ghid pentru Veliko Tarnovo. Sa vizitezi Veliko Tarnovo dupa orase precum Roma, Londra si Istanbul este ca si cum ai citi o nuvela dupa o cura intensiva de romane voluminoase: poate nu la fel de inaltator, dar cu siguranta revigorant.

Cetatea Tsarevets este greu de ratat, din moment ce troneaza asupra orasului de la inaltimea dealului cu care imparte numele. Fara doar si poate, cea mai frumoasa priveliste asupra orasului aici o veti gasi, mai ales in cazul in care cutezati sa va urcati in turnul Baldwin, reconstruit in 1930 pe o locatie autentica medievala. Si daca tot v-ati obisnuit cu inaltimile, incercati si liftul asa zis “panoramic” care va urca in turnul bisericii “Inaltarea Domnului”. Biserica se remarca prin picturile moderniste din interior, care zugravesc nu atat scene din Biblie, cat momemte importante din istoria Bulgariei medievale. Pentru picturi “traditionale”, aveti de ales dintre toate celelalte biserici care impanzesc orasul.

Daca tot ati ajuns aici, urmati drumul care se lasa in stanga cetatii – va va duce catre Arbanasi, un sat pitoresc aflat la 4 kilometri de Veliko. Cunoscut pentru casele si zidurile din piatra, Arbanasi atrage un numar din ce in ce mai mare de turisti si, odata ajunsi acolo veti intelege si de ce. Sa zicem doar ca este foarte fotogenic. In plus, cei mai slabi de inima (categorie in care ma incadrez cu brio) nu vor putea sa reziste asaltului meniurilor afisate ostentativ de multitudinea de hanuri, taverne si restaurante traditionale – mehana. Si, ca tot a venit vorba de mancare, trebuie sa recunosc ca rar mi-a fost dat sa vad portii asa  mari, la preturi invers proportionale cu dimensiunea. Nu obisnuiesc sa recomand restaurante, dar de data aceasta nu ma pot abtine: pentru o servire ireprosabila si mancare de te lingi pe degete pe bune, tineti minte (sau fie, notati-va) atat – Hadji Nikoli Inn si Shtastlivetsa.

Trebuie sa va zic si despre The Book Cave (strada Opalchenska nr. 9), un cufar cu comori in limba engleza pe care il pandesc de mult, dar pe care il gasesc inchis de fiecare data. Si tot de fiecare data, ma uit printre zabrele cu ochii mari, cam asa cum imi imaginez eu ca se uita fetita cu chibrituri pe fereastra, la masa imbelsugata a unei familii instarite.

P.S.: Pentru ca m-am lasat purtata in largul amintirilor de valul tastatului, nu am apucat sa scriu despre pestera Orlova Chuka, nici despre bisericile in stanca de la Ivanovo sau despre parcul natural Rusenski Lom, toate aflate la doar o aruncatura de bat de granita cu Romania. Bulgaria inseamna pentru voi doar sejururi all-inclusive pe litoral? Noroc ca acest aspect poate fi remediat cu usurinta.

#arbanasi #bulgaria #club de carte #veliko tarnovo