Cine nu viseaza la o vacanta cu ape de un albastru atat de transparent incat e greu de deslusit unde se termina marea si unde incepe cerul sau daca nu cumva marea ESTE cerul? Cine nu ar vrea sa se lase purtat de valuri prin cel mai senin cer posibil, departe de grijile cotidiene? Daca sunteti in cautarea unei astfel destinatii, aflati ca este mai aproape decat credeati: la doar o ora si jumatate de zbor cu avionul.

S-au spus multe despre Santorini, dar oricate s-ar spune, tot nu este de ajuns. Sa nu va surprinda ca nu imi gasesc cuvintele, mi le-am pierdut, odata cu respiratia, pe stradutele scaldate in soarele toropitor de sfarsit de august. Mi-a placut Santorini cu tot cu peisajele sale aride si cu plajele sale fara nisip, cu tot cu magarusii carausi si cu autobuzele care foarte rar respectau ora de plecare. Dar mi-au placut mai ales orasele alb-albastre, impanzite de biserici si leandri, tavernele care mai de care mai cochete, cu mancare multa si delicioasa, plaja neagra din Perissa – pe care soarele puternic o transforma in jaratic -, impunatoarea Plaja Rosie (Akrotiri) si greu accesibila Plaja Alba (Vlychada). Iar apusul, nu o fi el cel mai frumos din lume (nu am de unde sa stiu, nu le-am vazut pe toate), dar are cu siguranta ceva magic. Apusul, vazut din Oia (se pronunta Iia), este un adevarat spectacol, asteptat indelung si primit cu aplauze. Si, ca la orice spectacol, batalia pentru cele mai bune locuri incepe devreme, deci veniti din timp, inarmati cu apa sau cu sampanie, dupa caz. Va spun sincer, insa, ca apusul se vede la fel de frumos (poate chiar mai frumos), din Fira, surprinzatoarea capitala a insulei. Alegeti unul dintre multele restaurante cu priveliste inclusa – de preferat sa consultati meniul inainte, ca sa evitati surprizele neplacute – si lasati-va cuceriti! Asa o sa intelegeti de unde toata aceasta fascinatie a mea pentru Santorini, in conditiile in care nu sunt genul care sa prefere lenevitul in soare si balaceala nesfarsita (desi am avut parte din plin si de acestea).

Ce e de bifat? Desi nu are rost sa va complicati cu liste, oricum timpul curge altfel aici si veti realiza ca planurile de acasa nu au nicio legatura cu cele de pe insula, as zice ca neaparat trebuie sa vedeti plajele colorate de care aminteam mai sus, sa inchiriati o masina, un scuter sau un ATV si sa explorati cat mai mult – insula are doar 73 km² -, sa urcati, pe racoare daca se poate, catre Thira Antica si sa admirati statiunile Kamari si Perissa de la inaltime, sa va trageti sufletul la Ammoudi Bay si apoi sa vi-l dati din nou pe scarile care urca catre Oia, sa rataciti pe Strada de Aur (Golden Street) din Fira, sa vedeti un film la cinematograful in aer liber din Kamari si sa pierdeti notiunea timpului citind pe un sezlong, cu marea aproape si un pahar de Vinsanto si mai aproape. Bine, paharul poate sa fie de ce va doriti voi, dar eu vin mai bun decat acesta nu am baut, va asigur. Croaziera pe vulcan (Nea Kameni) poate fi sarita daca nu tineti mortis sa va bata soarele in cap timp de 2 ore si daca nu sunteti in mod direct interesati de geologie si vulcanologie. Mi-a placut mai mult popasul de pe insula Thirassia, dar fiecare cu preferintele sale. Si ca tot a venit vorba de preferinte, am lasat pentru final locul meu preferat din intreg Santorini: libraria Atlantis Books din Oia. Probabil ca un astfel de loc avea Borges in minte cand a zis ca isi imagineaza paradisul ca fiind o biblioteca… Gasiti aici mai multe poze, ca sa va convingeti.

Nu trebuie sa fiti indragostiti ca sa veniti in Santorini, dar cu siguranta veti pleca de aici indragostiti. De mare, de albastru, de limba, de oameni, de peisaje, de apus, de frumos.

P.S.: Firostefani, Imerovigli, Megalohori, Finikia, Athinios… Ziceti si voi acum daca nu suna intr-un mare fel!

#atlantis books #club de carte #jurnal #santorini