It is nice finding that place where you can just go and relax. – Moises Arias

Sunt doua saptamani de cand am revenit din vacanta si am un dor de duca de parca nici n-as fi fost plecata. Stiti senzatia, nu-i asa? Astepti vacanta luni intregi, visezi cu ochii deschisi la plaja, la mare si nopti cu stele si povesti, apoi paff, s-a dus. Si ramane dorul.

Anul acesta am revenit in Vama. A fost o alegere de ultim moment, neplanificata, dar am avut norocul sa fie vacanta de care aveam nevoie, stiti, locul in care marea, soarele, cartile si muzica se afla in armonie perfecta. Unii dintre voi veti ridica o spranceana, cei care aveti parerea pe care o aveam si eu acum un timp despre acest colt de lume. Altii veti da ochii peste cap, voi cei care ati frecventat Vama si ati vazut schimbarile, care spuneti acum: Vama nu mai e ce-a fost.

Si unora si celorlalti va spun cu mare incantare, Vama este perfecta.

Pana anul trecut nu pusesem piciorul in Vama. Auzisem povesti despre salbaticia de acolo, rockeri nespalati, mizerie, seringi aruncate pe plaja – partea cu seringile mi-a ramas intiparita in minte, ba chiar ajunsesem sa asociez Vama cu imaginea unei serigi al carei ac iesea mandru din nisip in asteptarea… a ceva –, bodegi si corturi din care se fura ca-n codru.

Nu va imaginati ca acum este raiul pe pamant, chiar nu este. Inca sunt oameni ciudatei (pentru unele gusturi), se si fura (daca iti lasi una alta de valoare la vedere), apa nu este grozava peste tot (sunt pietre in apa si, din experienta va spun, nu e prea placut sa schiopatezi dupa prima baie). Dar locul acela are ceva magic. Vechiul se imbina cu noul si ajungi sa fii fermecat de atmosfera de acolo. Muzica este pentru toate gusturile. Mancarea este minunata. Imi aduc aminte de prima zi, anul trecut. Stateam la intrarea in Vama, la Casa Luca. Am pornit agale spre plaja, in cautarea unul loc in care sa mancam. Auzisem de Cherhana si voiam sa incercam “pomul laudat”. Cu cat ne apropiam cu atat faceam ochii mai mari. Sopronul de acolo nu este cel mai atractiv loc din Vama, asta e clar. Ba chiar am propus sa facem cale intoarsa… Noroc ca propunerea mi-a fost refuzata si prima impresie a fost stearsa de o cina divina la malul marii, sunetul valurilor fiind acompaniat de tipetele pescarusilor. Ce sa cer mai mult? Aaa, totul e minunat daca reusesti sa faci abstractie de membrii zonei de nudist de alaturi.

Si, pentru ca ma adresez citiorilor aici si nu gurmanzilor, sa stiti ca in Vama se citeste. Peste tot se citeste, veti spune. Sunt de acord, dar parca nu am vazut nicaieri atat de multi cititori precum pe plaja din Vama Veche. Volume subtiri sau groase, tablete sau e-redere, erau peste tot. Am retinut autori precum Stephen King, Dan Brown, George R.R. Martin, Elif Shafak, dar si chick-lit-uri sau carti romantice de la chioscuri. Indiferent de cartile citite, oamenii erau relaxati, erau captivati de povestile lor si in deplina armonie cu locul. Mi-am plimbat si eu kindle-ul si mai apoi cartea pe plaja, la piscina, la terase. Timp de o saptamana m-am bucurat de acea lume minunata, o lume cu zambet si lipsita de griji.

Iar daca iti uiti cartile acasa, problema se rezolva repede. Ai doua optiuni, sa iti cumperi carti sau sa imprumuti. Pe Plaja de carte este o biblioteca special amenajata pentru cititori (cei grabiti sau fara spatiu in bagaje). Ce poti sa ceri mai mult? Timp. O vara lunga, o vacanta la fel de lunga si vreme frumoasa. Restul e… poveste.

Voi pe unde v-ati petrecut vacanta vara aceasta? Si ce carti ati citit? Eu am avut la mine Cartea asta se vinde precum painea calda, Maine scrisa de Gulillaume Musso, Four de Veronica Roth si Lasher de Anne Rice. Ultima dintre ele a ramas necitita si, cumva, prelungesc vacanta in acest fel. Se va incheia atunci cand voi termina de citit cartea – si inca nu am inceput-o!

#amintiri #club de carte #file de jurnal #serial readers #vacanta #vama veche