File de jurnal: Cititor in Sibiu
Sibiu. Orasul in care, daca ai fost o data, vei reveni cu siguranta. Este al treilea an in care ajung in minunatul Sibiu si stiu sigur ca voi reveni. Nu, nu este vorba de festivalul ARTmania si de muzica lui. Daca ar fi dupa muzica, as ajunge in alte parti, alte orase sau tari. E vorba de oras, de culorile lui, de strazile lui frumoase, de terase si oameni.
Prima mea vizita in Sibiu a fost in urma cu patru ani. O plimbare cu o prietena draga. Am coborat din tren si primul lucru pe care l-am facut a fost sa cumparam o harta. Am bifat apoi fiecare punct marcat, cladiri, poduri, muzee, biserici. Tot. Singura regula pe care o aveam era sa pasim in permanenta pe drumuri noi, sa nu ne intoarcem pe acelasi drum. Au fost cele doua zile in care m-am indragostit iremediabil de Sibiu.
Nu merg des, e adevarat, dar de fiecare data cand ajung acolo ma simt ca acasa. As putea sa ma pierd in fiecare zi pe stradutele Sibiului fara a simti vreo teama, as putea sta la o terasa si sa privesc oamenii, pur si simplu, as putea citi pe o banca si nu as simti decat liniste.
Si, pentru ca tot am spus de citit, anul acesta la ARTmania am avut o intalnire magica. I-as fi spus macabra, ca sa fiu in ton cu aerul evenimentului, dar suna cam dark pentru blogul nostru plin de lumina. Sambata, 9 august, am bifat un eveniment la care mi-am dorit tare mult sa ajung: prezentarea cartii Acluofobia. Nu de alta, dar aceasta este cartea pe care o citesc in prezent, alegere facuta tocmai pentru a intra cu totul in spiritul festivalului. Inconjurat de picturi si fotografii rupte parca din filmele horror, A.R. Deleanu a vorbit despre cartea sa. Prezentarea mi s-a parut cu atat mai interesanta cu cat povestea lui favorita este Scrum, cea pe care o citisem cu doar cateva ore inainte. Momentul acela in care scriitorul te ia cu el in lumea lui, iti spune cum a luat nastere o poveste, este absolut fantastic. Traisem alaturi de personajul cartii teama, violenta, durerea, am simtit mirosul de ars, mirosul de scrum. Apoi a venit autorul si m-a lasat sa trag cu ochiul in spatele cotinei. Cuvintele sunt de prisos. Va recomand cartea, desi nu am citit toate povestile. Sunt macabre, sunt bine scrise, sunt stari, iti trezesc toate simturile.
Inainte si dupa prezentare m-am pierdut in picturile Claudiei Niculescu. Au ceva, nu stiu cum sa va explic, parca au viata. Despre acestea nu va spun prea multe, va invit sa ii vizitati pagina. Veti intelege!
Apoi au fost fotografiile lui Joshua Hoffine, cel interesat de psihologia fricii. Sunt absolut geniale! Daca nu aveti vreo sensibilitate la stomac, va invit sa ii vizitati situl: www.joshuahoffine.com
Un cuvant de lauda am si pentru Carturesti Pop-Up Store, ei fiind cei care au organizat evenimentele culturale din cadrul festivalului. Aflati ca, desi locul era plin de oameni veniti pentru concerte, standul lor era ocupat in permanenta. Am vrut sa ma asez la un moment dat pentru a rasfoi o carte si a-mi odihni picioarele, insa nu am gasit loc. M-am incruntat putin, dar m-am bucurat in acelasi timp. Oamenii citesc, oamenii se pierd in carti oriunde ar fi. Daca esti atent, vei vedea mereu cel putin un ratacit cu o carte in mana.
M-am plimbat pe strazile Sibiului si am luat cu mine, pentru urmatorul an, doza de culoare de care avem nevoie. Am citit, am privit vitrinele, am rasfoit carti si am ascultat muzica. Ce poate fi mai frumos pentru un week-end departe de galagia si praful Bucurestiului?
Acestea fiind spuse, va recomand sa vizitati Sibiul. O data si veti vrea mai mult. De fiecare data veti descoperi ceva nou. E un oras magic!
Imagini de la ARTmania am urcat pe pagina noastra de Facebook, aici, dar si de la Muzeul Brukenthal, aici (ultimele din album).
Scrie un comentariu