Despre piața de carte din România
Piața de carte din România a fost mereu un subiect foarte discutat. Există persoane care afirmă faptul că în România nu se citește. Pe de cealaltă parte, sunt și acei oameni care susțin că, de fapt, lectura este una dintre pasiunile preferate al poporului român. Nu vă pot spune cine are dreptate. Dacă în România se citește sau nu este un lucru ce poate fi confirmat de cei ce au acces la vânzările editurilor. Eu vă pot vorbi despre lucrurile pe care le observ în calitate de blogger și ca parte a unei comunități de bloggeri de carte.
”În România cărțile nu se mai vând. Lumea nu mai citește”. Cam asta am auzit mulți ani în jurul meu. Am crescut cu ideea că în țara noastră, cititorii sunt niște specimene rare, pe cale de dispariție. Apoi am mai crescut și am intrat în comunitatea bloggerilor de carte. Cu timpul, mi-am dat seama că nu este așa. Adevărul este că în România se citește, însă nu se aude de această activitate la fel cum se aude de alte activități mai puțin educative.
În primul rând, în România există o comunitate de book bloggers și book vloggers uriașă. Îmi aduc aminte că prin 2013 a fost pur și simplu o explozie de blog-uri de acest fel. Erau și sunt atât de multe blog-uri care promovează cărțile, încât le-am pierdut numărul. Bineînțeles, unele mai serioase decât altele, dar ce contează asta? În spatele fiecărui blog de carte stă un cititor care iubește cărțile și care își dorește să împărtășească pasiunea lui cu alți cititori. Această comunitate este una destul de unită, în care s-au format prietenii strânse ce durează de ani întregi și, chiar dacă mulți dintre noi nu ne-am văzut în realitate, asta nu înseamnă că nu suntem mai apropiați decât oamenii care își petrec fiecare zi împreună.
Fiecare blog de carte are un anumit număr de cititori. Fie el mai mic, sau mai mare, nimeni nu scrie degeaba. În ciuda a ceea ce se crede despre români, aceștia încă cumpără cărți, citesc recenzii, discută între ei despre lecturile lor și participă la evenimente în care se promovează cărțile. Un exemplu foarte bun ar fi târgurile de carte, la care participarea este în fiecare an foarte mare. Cititori există, însă aceștia nu se laudă cu faptul că citesc, dat fiind că pentru ei lectura este ceva normal.
Și da, și adolescenții citesc. Generația mai ”experimentată” a făcut o pasiune din a vorbi adolescenții de rău și din a spune că sunt prost crescuți și că nu au altceva în minte decât internetul. Dar, în realitate, există atât de mulți adolescenți care citesc în România, încât uneori mă întreb dacă nu cumva piața de carte nu supraviețuiește datorită adolescenților.
În ultima vreme lectura a început să fie încurajată în diverse moduri. Fie prin promoții, sau prin scăderea prețurilor, cărțile sunt accesibile pentru un număr mult mai mare de oameni decât înainte. Poate că în vremurile noastre, cărțile nu sunt o prioritate pentru toată lumea, dar asta nu înseamnă că nu sunt accesibile pentru fiecare om de rând. Până la urmă, o carte de 10 lei de Murakami nu este tocmai o afacerea rea, nu?
Cititori în România există. Însă ne-am obișnuit, într-un fel, să vedem numai răul. Să ne ponegrim singuri, să scoatem în față doar lucrurile care ne nemulțumesc. Uităm, totuși, de adolescenții care cumpără cărți, care citesc cărți, care scriu despre cărți și care, cel mai important, scriu cărți. Uităm de lumea care se înconjoară de cărți. Cred că unii dintre noi au rămas încă la începutul anilor 2000, când lumea de-abia descoperise internetul și lăsase cărțile la o parte. S-au dus de mult acele vremuri și vă pot garanta că lumea cărților își intră din nou în drepturi.
Piața de carte din România merge bine, după părerea mea. Există cititori, oameni dornici să se relaxeze cu o carte bună. Ah, poate că numărul de cititori nu este la fel de mare ca în alte țări Europene. Și ce dacă? Până la urmă, depinde și de educația primită și noi trebuie să recunoaștem că încă încercăm să ne vindecăm de rănile lăsate de comunism. Dar pentru asta trebuie să încetăm să ne mai gândim la noi ca la un popor needucat. Până la proba contrarie, nimeni nu poate dovedi faptul că în alte țări cărțile sunt mai importante decât în România.
9 Comentarii
ComenteazaArcidalia Ghenof / April 23, 2016 la 4:59 pm
eu sunt icantata sa constatat cati tineri citesc si scriu,si o fac foarte bine.
eu cred ca cei din generatia “experimentata”cum zici tu vorbesc fara sa se gandeasca ca de fapt generatia de azi este produsul educatiei “generatiei de ieri”sau mai experimentate.
Bianca / April 25, 2016 la 9:59 pm
Într-adevăr, unii uită că noi am fost crescuți de ei. Deci, dacă noi suntem așa cum spun ei, a cui este vina până la urmă?
lacramioara stoenescu / June 24, 2016 la 12:05 pm
In toate timpurile, au existat tineri care citesc si tineri care nu citesc. Important este ca ei sa se regaseasca in cartile noastre, sa aiba modele, sa iubeasca personajele cartii si sa nu le uite. Ele trebuie sa-i invete lucruri folositoare, nu cum sa fie violenti, obraznici si rai. Un scriitor bun isi atrage tineretul nu dadacindu-l, ci facându-l sa-i admire personajele care, desi au fost “copii rai”, au ajuns sa fie tineri invingatori si modele ce pot fi urmate. Fiecare copil va deveni adult si, daca in copilarie nu are deprinderea de a tine o carte in mana sau a o citi pe tableta, nici ca adult nu va face asta. De aceea cred ca in primul rand, scriitorilor pentru copii si tineret le revine rolul de a-i deprinde cu lectura pe micii nostri cititori. Nu trebuie să-i lasam sa ajunga maturi ca sa citeasca, altfel, ii pierdem. Cal batran in buiestru … Atelierele de citit sunt exceptionale. In vacanta, numarul lor trebuie sa creasca. Imi plange inima, de cate ori trec prin Cismigiu pe langa fosta biblioteca in aer liber unde citeam si studiam in timpul studentiei. Acum, aceasta a devenit bar. Asa ii cresrem pe tineri, asa ii avem! Mai multe baruri si nicio biblioteca in Cismigiu? Atentie, doamna primar Firea, daca vreti sa te afirmati, in randul intelectualilor, aveti grija de lectura! Daca nu, nu!
Mihaela Grigoras / April 23, 2016 la 5:58 pm
Frumoase si adevarate cuvinte !
Bianca / April 25, 2016 la 9:57 pm
Mulțumesc! 🙂
lacramioara stoenescu / April 23, 2016 la 10:41 pm
Este un paradox ca multe altele in România! Daca nu se citeste, pentru cine mai scriu scriitorii, de ce mai traduc traducatorii şi editurile cu ce bani tiparesc cartile? De ce targurile de carte sunt pline de cumparatori care ies cu carti in sacosa? Care este adevarul?
Bianca / April 25, 2016 la 9:59 pm
Adevărul este cel pe care l-ai spus tu în comentariu. La noi se citește, dar nu ne dăm seama de asta din cauza obișnuinței noastre de a ne uita numai la lucrurile rele din România. Însă lumea nu își dă seama că dacă nu s-ar citi, nu s-ar mai publica cărți, nu s-ar mai organiza târguri de carte și nici nu s-ar mai traduce serii peste serii.
Gabi Miron / April 24, 2016 la 8:22 pm
Cititorii din România sunt la fel ca oamenii care merg pe munte. Nici nu trebuie să facă cunoștință, deja se leagă ceva între doi oameni care iubesc cărțile, la fel este și cu muntele 😀
Bianca / April 25, 2016 la 9:57 pm
Așa este! Cititorii de peste tot sunt așa… 🙂