Deși auzisem de Dan Lungu cu mult timp înainte, abia începând cu Festivalul Internațional de Literatură și Traducere din Iași (FILIT cum e alintat) am început să-l observ mai de aproape și să-l îndrăgesc. E un om blând, sincer și cu mare atenție la cei din jurul său.

În cadrul întâlnirilor din campania „Șezi blând și citește” propuse de Asociația Studenților Jurnaliști din Iași, Dan Lungu a fost numit „Scriitorul lunii” ianuarie. Cei din ASJ doresc să promoveze cât mai mult literatura în mediul offline, totodată să stabilească legături între scriitori și cititorii acestora. Întâlnirea a fost cât se poate de caldă și sinceră, ne-am amuzat copios la povestioarele și relatările lui Dan Lungu, care a fost extrem de relaxat și degajat, asta presupun și pentru că scriitorul e destul de apropiat de ieșeni (fiind directorul Muzeului Național de Literatură și al FILIT-ului din Iași, evenimentele multiple organizate îl aduc mai aproape de locuitorii orașului).

Întrebările celor din public au fost de-așa natură încât răspunsurile lui Dan Lungu ne-au dezvăluit detalii atât despre operele lui cât și despre viața sa. Astfel, am aflat că primul contact cu mass-media și totodată prima lui operă scrisă a fost o poezioară publicată într-un ziar local din Botoșani (locul natal al scriitorului), pe vremea când era în clasa a V-a sau a VI-a. Primii bani din literatură i-a făcut prin clasa a X-a, tot în urma unei publicații tipărite. Scriitorul povestește cu amuzament de momentul când părinții l-au înștiințat că a primit un mandat poștal cum că a primit o sumă de bani destul de considerabilă, cam jumătate de salariu. Inițial nici nu știa dacă să-i cheltuie sau nu, însă într-un final și-a cumpărat de ei cărți, dintre care susține că ar mai avea și acum câteva. “Toată viața m-am visat poet”, declară Dan Lungu, de aceea chiar a și publicat un volum de poezii (în jur de vreo 50 la număr) la începutul carierei sale de scriitor, însă de care s-a amuzat el singur, recitind volumul după puțin timp de la lansare. Și-a dat seama că nu are stofă de poet și că a fost înfluențat de mediul în care a trăit. “Cum Eminescu e din Botoșani, cam toți de acolo au impresia că pot scrie poezii”, glumește din nou scriitorul. Totuși, el afirmă că esența literaturii este poezia și că fiecare scriitor e în sufletul lui e poet. S-a lăsat așadar de scris poezie, însă a rămas un cititor devotat al acesteia, și s-a îndreptat spre proza scurtă și într-un final s-a oprit asupra romanului. Lungu consideră că “proza scurtă e greu de scris”, ba chiar ar mai vrea să scrie însă cum se apucă să scrie, râde el, cum îi iese un alt roman.

Întrebat dacă se sfătuiește cu cei apropiați în legătură cu scrierile lui sau dacă îi arată cuiva fragmente înainte de a publica, acesta afirmă că nimeni nu știe despre ce scrie. Nu dezvăluie nimănui detalii despre operele sale în curs de scriere, abia după ce opera e finalizată și urmează să o tipărească cere sfatul prietenilor în legătura cu titlul, mereu având mai multe variante. Dan Lungu susține că este un scriitor care-și construiește foarte atent cărțile, de aceea rareori se întâmplă să modifice câte ceva la ele.

Întâlnirea a avut ca punct central romanul „Sînt o babă comunistă”. Acesta a fost tradus în peste 12 limbi, a fost ecranizat de regizorul Stere Gulea, s-au făcut piese de teatru și chiar balet pe tema lui. Astfel, Dan Lungu se numără printre cei mai traduși scriitori români contemporani la momentul actual. Fiind întrebat despre cum i-a venit ideea pentru această operă, scriitorul afirmă că totul a pornit de la un interviu sociologic cu o bătrână ce a trăit o mare parte din viața sa în perioada comunismului și care i-a povestit că îi pare rău după acele timpuri, căci avea de toate. Aceste afirmații îl intrigă pe scriitor, întrucât rar găsești oameni care să susțină astfel de lucruri despre comunism. “Cum e posibil să fii nostalgic după o perioadă neagră din viața ta?” întreabă stupefiat Dan Lungu.

După lansarea la Paris a romanului său, Raiul găinilor, este rugat să scrie o continuare a romanului. Susținând că nu ar mai avea ce să vorbească despre acel subiect, el își aduce aminte de acea secvență cu bătrâna și atunci consideră că ar putea să scrie un roman pornind de la acele relatări. Astfel, cât a mai stat la Paris a scris aproape jumătate din cartea Sunt o babă comunistă.

Dan Lungu relatează cum s-a întâlnit cu acea bătrână după publicarea romanului și cum aceasta îi mărturisește că a citit cartea, crezând că-i despre ea, însă văzând că personajul din cartea are o fată (ea nu) a renunțat la gând. Având și întrebări din public legate de acest aspect, Lungu afirmă: “nu mă regăseam în carte și ca să-mi exprim punctul de vedere am inventat-o pe Alice”. Aceasta fiind fiica Emiliei, personajul principal din carte. Alice era plecată în Canada și nu era deloc de acord cu mama ei în ce privește perioada comunistă. Scriitorul a fost întrebat și dacă acesta a fost titlul inițial al romanului, iar el afirmă că a avut vreo trei variante, iar această variantă a fost aleasă de Marius Chivu în urma publicării unui fragment din carte în revista Dilemateca.

Dialogul a decurs foarte amical până la final. Curiozitățile multiple ale publicului și-au găsit răspuns, astfel am aflat că lui Dan Lungu i-ar fi plăcut să fie arhitect, în cazul în care nu și-ar fi descoperit talentul de a scrie. Totodată, pus în fața unei întrebări capcană, și anume dacă ar avea de ales, la ce postură ar renunța, la cea de scriitor, cea de director al Muzeului sau al FILIT-ului? După o pauză destul de lungă, acesta afirmă că la cea de scriitor și de director al Festivalului nu ar renunța niciodată, ar putea renunța la cea de director al Muzeului, însă i-ar fi dor de toate evenimentele pe care le poate organiza prin această postură.

Sperăm totuși să nu fie pus în postură de a alege și să ne încânte prin operele sale și evenimente frumoase mulți ani de acum încolo. Întâlnirea, consider eu, a fost de un mare succes, așa că aplauzele de la final și diploma de “Scriitorul lunii” ianuarie au fost pe deplin meritate.

Sursă foto: Andi Spot și arhiva personală

#club de carte #dan lungu #iasi #scriitorul lunii #serial readers