Eliade este victima “maniheitei” romanesti. “Noi avem mereu mania sa optam intre “sau” si “sau”. De vreo 17 ani incoace avem un meci nou: Eliade sau Mihai Sebastian”, a explicat criticul literar Dan C. Mihailescu in cadrul unei Conferintei “Buna seara, domnule Mircea Eliade”. Evenimentul a avut loc in cadrul ciclului “Cultura bate criza”, la mijlocul acestei saptamani, la BCU.

Mircea Eliade – cateva trasaturi punctate de Dan C. Mihailescu

* “Astazi se citesc romane cu vampiri. Asadar, Domnisoara Christina ar trebui sa faca furori printre domnisoarele de astazi, amatoare de colti”
* “Daca americanii ar vrea sa faca dupa Domnisoara Christina un film horror, ar fi un Shining, un Stephen King “ingrozitor”. Daca se doreste…”
* “Nu exista energie teribila, mai desavarsita, auto-formativa decat este Eliade. Este omul, care dupa Eminescu, s-a autoconstruit cu o tenacitate si un talent fara margini”.
* “Nici eseistica lui nu este prizata ca o opera extraordinara, desi mai fiecare text de la el face cat o lucrare de doctorat”.
* “Nu avea probleme a se compara cu Goethe, Napoleon… Era un om care dialoga, coresponda cu Noica despre cand o sa faca un Razboi si pace. Deci se compara cu Tolstoi si voia ca Huliganii macar sa fie un Razboi si pace”.
* “Am fost extrem de socat sa aflu ca avea, pe biroul de lucru, propriile fotografii. Heidegger, in Padurea Neagra, tinea poza mamei lui. De regula tii sotia, copilul. El avea 3 sau 4 poze de-ale lui, semn ca avea un ego…”
* “Eliade cred ca este singurul autor de la noi in care corespondenta primita valoreaza cel putin cat corespondenta primita. Mi-a spus-o rautacios Cioran, la Paris, in ’90: “era un self promoter, era un PR…!” Cum ii aparea lucrarea, trimitea 70 de exemplare, era un auto-promovator extraordinar. Sunt mii de scrisori, de texte: “V-am trimis cartea. Multumesc! Astept articolul x pentru corectura y”.”
* “Corespondenta primita de el este extraordinara. Are tot felul de fani dementi. Ii scriu cate 20-30 de pagini, fluviu, oceane confesive. Omul avea un asemenea talent de a fecunda!”

Mircea Eliade vazut de tinerii de astazi

“In ultimii trei ani am umblat pe la vreo 20 de licee si facultati si am adus vorba despre Eliade.

Ca savant sta in linia marilor nostri enciclopedisti: Cantemir, Hasdeu, Eminescu, Iorga… Aici am vazut la majoritatea o mefienta, o tulburare: “cum adica Eliade si Iorga?” Parca as fi comparat un munte cu o movila din Cismigiu. Ei citisera “Romanul adolescentului miop”, de pilda, si nu erau deloc racordati la savantul Eliade.

La facultatile de filologie si de istorie le-am spus cat de natural se cupleaza prozatorul Eliade cu literatura noastra interbelica, alaturi de Rebreanu, Cezar Petrescu, Hortensia, Calinescu… Iarasi mefienta! In afara de Maitreyi, unde doamne cu deficit afectiv palpitau, “Eliade si Rebreanu? Ion, Rascoala? Nu se poate!”

“Am observat o reticenta in fata imaginii de manual, de statut de prozator si de savant al omului nostru”. Cauze:

* terorismul ideologic
* o cauza psihologica: “Noi ne simtim foarte nelalocul nostru fata de fenomene umane de acest gen”.
* damblaua romanului: maniheita

Eliade prin ochii romanului: “Nu se poate sa mergi in India, sa intri in legatura cu metempsihoza, tantra, in acelasi timp vii si faci o gazetarie deliranta, ai eseurile cele mai stralucitoare din literatura noastra si in acelasi timp faci romane de dragoste, esti acuzat de pornografie, este o sexualitate debordanta”.

Eliade, victima “maniheitei” romanesti

“Avem o dambla: suferim de maniheita. Noi avem mereu mania sa optam intre “sau” si “sau”.

Eminescu versus Macedonski. Dar de ce? Unul era romantic, celalalt simbolist, foarte bine! “Nu se poate! Sau… sau?”

Pe urma: va place Blaga sau Arghezi? Deci esti transilvanean cultivat pe ideea germana sau esti arghezian de sud? Dar nu poate sa-mi placa si Baudelaire, si Kant, si Hegel, si Fichte? Nu, lumea vrea sau Arghezi, care e coltos, pamfletar si sudist, sau Blaga – metafizica etc.

Pana la Eugen Barbu versus Marin Preda. Urbanul si mahalaua la unul, satul la celalalt. Sau… sau…

In cazul nostru, de vreo 17 ani incoace un meci nou: Eliade sau Mihai Sebastian. Desi amandoi au fost formati de acelasi Nae Ionescu, pe care l-au adorat in mod egal.

Plesu spune ca mania asta de a face mereu disjunctii “sau-sau” este ceva diabolic. Numai dracul isi baga coada intotdeauna. Ingerul este simbolic, aduna la un loc, reface, recompune, coaguleaza.

Tot articolul aici.

#Domnisoara Christina #horror #mircea eliade #vampiri