Dupa 105 ani, lingvistii pot rasufla usurati: Dictionarul Academiei Romane, inceput de Sextil Puscariu, e in sfarsit gata. Insa academicienii n-au timp sa se culce pe lauri: trebuie sa aduca la zi primele parti ale dictionarului, redactate acum un secol.

Saptamana trecuta, au iesit de la tipar ultimele doua volume din “Dictionarul – tezaur al limbii romane”, inceput acum 105 ani de Sextil Puscariu, care a reusit sa explice, in timpul vietii sale, de la cuvintele care incep cu “A”, pana la cele care incep cu “L”. Pana la “losnita”, mai exact, care pentru orasenii de azi inseamna cel mult un paronim al lui “plosnita”. Dar pentru cei de-acum un veac cuvantul avea sens, oricine stia ca e impletitura de nuiele pe care se usuca fructele ori casul.

Tocmai din cauza ca dictionarul vorbeste in primele lui parti doar in limba oamenilor de demult, lingvistii nu pot sa stea linistiti: trebuie sa aduca in volumele scrise atunci de Puscariu vorbe si intelesuri din zilele noastre.

Dictionarul, “o catedrala a limbii romane”

105 ani pentru un astfel de dictionar nu-i mult, crede academicianul Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistica “Iorgu Iordan”, care s-a ocupat, din 1997 incoace, alaturi de Gheorghe Mihaila, de terminarea dictionarului Academiei. “Marile dictionare dureaza mult, pentru ca au foarte mult material. Fratii Grimm au pornit Dictionarul limbii germane in 1850. Au facut contract cu o editura si au spus ca in sapte ani vor termina sapte volume. Au terminat primul volum dupa 17 ani, iar dictionarul a fost terminat in 1961, dupa o suta si ceva de ani”, aminteste Marius Sala. 175.000 de mii de cuvinte contine “Dictionarul-tezaur al limbii romane”, fata de DEX, care are abia 67.000, iar la baza lui au stat sase milioane de fise facute de cercetatori.

Ambitia dictionarului este sa cuprinda toate cuvintele folosite vreodata in limba romana. “La baza lui stau scrieri literare, folclor, texte populare, glosare dialectale, texte vechi. Ne-am propus sa luam seria Puscariu si sa o completam, sa aducem citate noi, sa prelucram materialele dupa modelul recent, acela de la M la Z. O data la zece ani o sa il revizuim, apar tot timpul cuvinte noi, sensuri noi. Acest dictionar nu va fi niciodata terminat”, spune Marius Sala. De-a lungul timpului, la dictionar au lucrat 200 de oameni.

“E ca o catedrala a limbii romane, la o catedrala lucreaza foarte multi oameni, mesteri mari, calfe si zidari. Sunt multe furnicute care aduna material si nu sunt pomenite nicaieri. In 1953 am fost si eu o astfel de furnicuta, mi s-a dat sa scot, pentru dictionar, citate din “Drum fara pulbere” a lui Petru Dumitriu”, povesteste academicianul.

Carol I avea nevoie de un dictionar serios, sa invete romana

Ideea unui dictionar-tezaur al limbii romane e mai veche de 105 ani. In 1873 si 1878, Heliade Radulescu, Laurian si Massim scot doua volume, unul care contine cuvinte provenite din latina, altul care le explica pe cele provenite din alte limbi. Al doilea ii face pe latinistii convinsi, in frunte cu Odobescu, sa spumege: cuvintele care nu provin din latina trebuie sa ramana necunoscute. “Apare ideea de a face un al doilea dictionar, sustinuta de Regele Carol I, care voia sa invete limba romana si era nemultumit ca nu exista un dictionar ca lumea. In fiecare an, dadea Academiei 6000 de lei aur ca sa faca dictionarul. S-a apelat la Hasdeu, cel mai mare lingvist roman din acea perioada, care a inceput sa lucreze in 1884. Problema lui e ca dadea prea multe informatii la un cuvant si lucra singur, asa ca avansa foarte greu”, povesteste Marius Sala. In 12 ani, Hasdeu a ajuns de la litera A la B, mai exact la cuvantul “barbat”. Chiar si la litera A, multe cuvinte esentiale lipseau. Asa ca i-a fost luata sarcina alcatuirii dictionarului si data lui Alexandru Philippide. Iar in 1906 lui Sextil Puscariu. “La sfarsitul anului, Puscariu, folosind fisele lui Phillipide, a scos primul fascicul de 16 pagini, iar dupa aceea a mai publicat cate doua pe an. Razboiul a dus la intreruperea lucrarilor, Puscariu insusi a fost pe front si isi luase cu el un cufar in care avea fisele”, spune Marius Sala.

La moartea lui Puscariu, in 1948, Dictionarul Academiei ajunsese la litera L, “losnita”. De dictionar s-au ocupat apoi Iorgu Iordan, Alexandru Graur si Ion Coteanu. La noua serie a dictionarului au lucrat trei institute de lingvistica din Romania, din Bucuresti, Cluj si Iasi. “Puscariu nu facuse literele D si E si nici K si Q, care nu existau atunci in limba romana”, arata Sala ce completari a facut.

Sursa: Gandul.

#academia romana #dictionar #sextil puscariu