Cristian Teodorescu, scriitorul lunii martie, în dialog cu cititorii săi

de / March 22nd, 2016 / 248 vizualizari

Scriitorul lunii martieCu ajutorul Editurii Polirom, care a făcut posibilă această întâlnire, scriitorul Cristian Teodorescu a venit la Iași pentru a-și întâlni cititorii. Pe lângă celelalte evenimente la care a luat parte cât a stat în Iași, scriitorul a participat la a III-a ediție a întâlnirilor “Scriitorul lunii”, organizate de Asociația Jurnaliștilor din Iași, el fiind desemnat de aceștia scriitorul lunii martie.

Înainte de a vorbi despre cartea sa, Medgidia, orașul de apoi, Cristian Teodorescu a vorbit puțin despre presă și despre viața de jurnalist. După ani buni în domeniu, acesta a observat că relația dintre publicul tânăr și mass-media e din ce în ce mai fragilă, fapt ce-l îngrijorează și-l sperie. Acest lucru, susține el, se datoarează faptului că presa nu a știut niciodată să fie consecventă. Zilnic își schimbă opinia și preferații pe care-i aduce în prim plan, fapt ce-i derutează pe cititorii de presă. Televiziunea, de asemenea. Totul ține de sponsorizări și de care dă mai mult pentru a fi vorbiți de bine, după ce acestea se termină, se schimbă și persoana din prim plan. Într-o zi presa ține cu o persoană, a doua zi aruncă noroi în ea. Majoritatea jurnaliștilor sunt plătiți să vorbească despre fapte anume, așa că sinceritatea nu mai este prezentă. Același lucru se întâmplă și în presa online.

Scriitorul lunii martie 3

În afară de acei cititori adepți ai presei scrise, lumea nu prea mai dă multe cepe pe presa scrisă, susține Teodorescu. De aceea, el îi îndeamnă pe viitorii jurnaliști să-și păstreze demnitatea și verticalitatea, ei trebuie să recâștige încrederea și respectul cititorului, doar așa presa ar mai putea avea vreo șansă.

Întrebat cum îmbină viața de scriitor cu cea de jurnalist, Cristian Teodorescu afirmă că aceste două identități sunt separate și chiar așa ar trebui să fie tot timpul. Jurnalistul și scriitorul au moduri diferite de-a ajunge la cititor, fiecare are peniță/ tastatură diferită, glumește el. Jurnalistul are o scriitură directă, pe când scriitorul trebuie să atingă inima cititorului și astfel utilizează un mod mai stilistic, mai sensibil. Teodorescu mărturisește că îmbină aceste două identități ale sale doar atunci când trebuie să se documenteze pentru o carte și astfel se folosește de tacticile de jurnalist pe care le are.

În ceea ce privește romanul său, Medgidia, orașul de apoi, în care vorbește despre perioadele din timpul războiului și de după acesta, scriitorul afirmă că multe dintre poveștile prezentate în carte sunt auzite de la bunicii lui și de la prietenii acestora pe vremea când era copil. Aceștia își aduceau des aminte de cele petrecute în anii 40 și mereu făceau referire la diverse întâmplări de atunci. Pe lângă poveștile pe care le știa din familie, multe sunt inventate de el, așa că personajele din carte nu sunt toate reale. Cristian Teodorescu povestește cu amuzament cum un cititor din Medgidia i-a mărturisit că l-a cunoscut și el pe judecătorul din carte, însă personajul era inventat, dar a fost interesant modul cititorului de-a empatiza cu poveștile.

Scriitorul lunii martie 2

Romanul său a fost o metodă de-a conserva amintirile și locurile natale, însă nu e o monografie a orașului Medgidia. Cristian Teodorecu susține că ștergerea memoriei colective și a clasei de mijloc a fost o chestie programată. Mereu s-a dorit ca lumea să uite ce s-a întâmplat înainte de anii 90, de aceea nu se vorbește și nu se povestește de acea perioadă, s-a dorit ca memoria trecutului să dispară. Mulți scriitori au scris despre acele perioade pentru că lumea să afle prin ce-au trebuie să treacă oamenii și să păstreze istoria vie și transparentă pe cât posibil.

Publicul și-a exprimat curiozitatea de-a afla dacă scriitorul are intenția de-a scrie o continuare a romanului, referitoare poate la perioada comunistă. Teodorescu afirmă că nu are în plan o continuare a cărții, ci mai degrabă un roman înrudit cu acesta. Totodată, susține că scriitura sa a fost influențată de scriitorul Ștefan Bănulescu.

La sfârșitul întâlnirii, deși era pe fugă, scriitorul a mai petrecut câteva clipe cu cititorii, dându-le autografe și mulțumind pentru aprecierile referitoare la romanul său. Precinzându-i că nu sunt studentă la jurnalism, ci doar un șoricel de bibliotecă, scriitorul a formulat un autograf pentru noi toți, cititorii în serie. Mi-a plăcut că a comparat cititul cu o meserie, m-a făcut să mă simt mândră de faptul că citesc și mi-a dat de înțeles că trebuie să continui… meseria-i meserie și cititul e brățară de aur!

Scriitorul lunii martie 4

PS: Cristian Teodorescu este scriitorul lunii și pe Libris, așa că dacă n-ați apucat să citiți nimic scris de el și doriți să o faceți… acum e momentul.

Lecturi plăcute!

Sursă foto: arhiva personală

# # # # #

Cornelia Popa

Mă bucur de lucrurile mărunte ale vieții, îmi pun o carte și-un termos cu ceai în coșul bicicletei, pedalez până-ntr-un colțișor al naturii și sunt cea mai fericită! Iar dacă am și-o bucățică de hârtie… imediat îi dau o formă și-un nou sens! O găsiți și pe: https://www.facebook.com/douamanute/

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare