Credeati ca o carte este interzisa pentru limbaj licentios, violenta, sex, consum de droguri, blasfemie sau alte asemenea? Nu intotdeauna. Uneori, motivele care stau la baza interzicerii anumitor carti sunt chiar hilare, dupa cum veti vedea din exemplele de mai jos.

Brave New World (Minunata lume noua), de Aldous Huxley a fost interzisa din motivele obisnuite: sex, droguri si satira sociala. In Irlanda, mai exact, a fost numita o carte “anti-familie”, iar in 1993, parintii au demarat o campanie de inlaturare a cartii din lista de lectura obligatorie deoarece “este centrata pe activitati negative“.

Call of the Wild (Chemarea strabunilor), de Jack London, pe care probabil toti am citit-o in copilaria noastra a fost etichetata ca fiind “prea radicala” de catre oficiali ai guvernelor din Italia, Germania si Iugoslavia. Inclinarile socialiste ale autorului au dus la interzicerea si chiar arderea cartii in aceste tari. V-a scapat aspectul politic din povestea unui caine domesticit care isi regaseste instinctele primare? Si mie. Poate ar fi cazul sa recitim si, eventual, sa ne reimaginam intreaga poveste.

The Grapes of Wrath (Fructele maniei), de John Steinbeck a fost rasplatita cu Premiul Pulitzer dar si cu multe reprosuri. Motivul? Statul de Aur a fost prezentat in roman intr-o lumina… mai putin aurie. In tinutul Kern – chiar locul in care se incheie actiunea romanului – cartea a fost interzisa in 1939, pe pretext de “calomnie si minciuna”. Cu alte cuvinte, pentru realismul exagerat.

Nici Fahrenheit 451, manifestul literar anti-cenzura a lui Ray Bradbury nu a scapat de… cenzura. Criticii s-au legat de folosirea unor cuvinte ofensatoare precum “hell” si “damn”, dar si de scena in care este arsa o Biblie.

Nu o sa va vina sa credeti motivul pentru care a fost interzisa cartea lui Lewis Carroll, Alice in Wonderland (Alice in Tara Minunilor), un alt clasic al copilariei noastre. In 1931, guvernatorul Provinciei Hunan din China a cerut interzicerea cartii,pretinzand ca “animalele nu ar trebui sa foloseasca limbajul uman” si ca este “dezastruos sa pui animalele si oamenii la acelasi nivel”. Probabil ca daca animalele chiar ar folosi limbajul uman, l-ar acuza pe guvernator de discriminare…

Poemul postmodern Howl, unul dintre emblemele generatiei Beat, a starnit multe controverse datorita continutului explicit, privind consumul de droguri si practici sexuale, atat hetero cat si homosexuale. De fapt,versul de la care a pornit totul este urmatorul: “who let themselves be fucked in the ass by saintly motorcyclists, and screamed with joy”. Orice traducere este de prisos.  Howl a avut parte si de un proces, intentat in 1957, in care autorul si editorul poemului (Lawrence Ferlinghetti) erau acuzati de obscenitate.

Trecem acum la preferatul meu. Black Beauty (daca nu ati citit cartea, cu siguranta ati vazut filmul) de Anna Sewell, este un roman emotionant care pledeaza pentru bunatate si respect fata de animale. Black Beauty este un frumos cal negru si nicidecum o frumoasa negresa, asa cum credeau liderii Partidului National din Africa de Sud cand au cerut interzicerea cartii, in perioada Apartheidului. Se pare ca vorba “Nu judeca o carte dupa coperta” nu a ajuns pana in Africa.

Inchei cu romanul lui George Eliot,  Silas Marner. Mizand pe principiul psihologiei inverse, seful catedrei de engleza de la un liceu din Anaheim a decis sa interzica romanul in liceul respectiv. Decizia a fost luata dupa ce a aflat ca un singur elev citise cartea, desi fusese data ca tema de lectura. Rezultatul: “in cateva saptamani de la interzicerea ei, fiecare elev o stia pe dinafara”.

Sursa

#alice in tara minunilor #carti interzise #club de carte #howl #minunata lume noua #proces