Carti pe bloguri

de / April 3rd, 2011 / 211 vizualizari

Sunt carti pe care le descoperim prin ochii altora, sunt carti de care ne indragostim de-a dreptul datorita cuvintelor altora si sunt carti care ne raman in continuare indiferente. Imi place cand descopar minunatia cartilor in cuvintele celorlalti, sa vad prin ochii loc lumi pictate in descrieri personale, subiective. Ma intreb atunci cum voi vedea eu povestea? Ma va impresiona la fel?

Pe blogul Caiet de insemnari am citit despre o carte pe care vreau o citesc de mult timp, Insuportabila usuratate a fiintei, de Milan Kundera. Mi-a placut felul in care Iulian a redus povestea cartii la “nimic” : “Nimicul este o stare care macina suflete si constiinte, care se instaleaza si nu mai pleaca; e ca o boala, care pe unii ii rapune rapid, iar pe altii ii chinuie ani intregi, spre disperarea celor apropiati, care nu stiu cum sa le aline suferinta. Ce poti face impotriva nimicului? Nimic. Asta e drama care insoteste cele cateva personaje ale cartii:…”. Mai multe puteti citi aici.

O alta carte pe care am descoperit-o in cuvinte de blogger este Pe neasteptate, un inger scrisa de Jaime Bayly. Am gasit-o pe blogul Cronicile Ancutei. Si sunt cateva cuvinte ale Ancutei care m-au impresionat, parca am privit direct in carte: “Simbolul central al cărţii nu se ascunde, eu una mi-am dat foarte clar seama de el şi m-am bucurat să realizez că mă mişcă profund: IERTAREA. Dacă Mercedes a reuşit să-şi ierte mama care, după 40 de ani de când o vânduse unei familii pentru a o face slujnică nici măcar nu-şi mai amintea clar dacă a avut sau nu o fiică cu acest nume, dacă Julián a trecut peste ranchiuna şi ura pentru tatăl care i-a furat o moştenire imensă şi care i-a spus că-i este ruşine cu fiul lui (asta fiind numai una din mârşăviile făptuite de acest om), noi oare de ce nu suntem capabili să iertăm oameni care ne greşesc mult mai puţin?” Am privit in carte prin ochii ei si stiu ca e una care merita citita. Mai multe gasiti aici.

Pe blogul Novanity am citit despre o carte care in alte circumstante poate nu m-ar fi atras si anume Cinci ore cu Mario, de Miguel Delibes. Anca subliniaza atat esenta cartii cat si a realitatii multora dintre femeile de azi, de ieri, dintotdeauna. “Mi se pare groaznic sa alegi sa-ti traiesti viata alaturi de cineva care nu te face sau inceteaza de a te mai face fericita doar pentru ca mori de frica in fata incertitudinii care te asteapta. In definitiv, nu e ca si cum nu ai mai fost niciodata pe cont propiu si nu stii cu ce se mananca.” Cititi aici tot articolul.

Revin constant pe blogul Mayei pentru a descoperi cate un titlu nou, o parere, recomandare. Am citit despre cartea Se numea Sarah, de Tatiana de Rosnay si nu pot sa nu va recomand si voua acest titlu. “E o carte care nu se povesteste, se citeste si traieste in acelasi timp. O  recomand din suflet, e cea mai frumoasa carte citita anul acesta. Plus de asta e exceptia in regula  cu cartile prea mult mediatizate .” Tocmai pentru ca am tot auzit de ea va invit sa cititi si cele scrise de Maya aici.

Calauza scrie despre Kraken, cartea scrisa de China Mieville. Si nu oricum, scrie frumos, lejer nici nu realizezi cand treci cartea pe lista cu lecturi de citit. “Farmecul cărții stă în faptul că Miéville nu își definește, ca alți autori de fantasy, un univers în care să se desfășoare acțiunea, ci îi dă pur și simplul drumul și apoi continuă să inventeze de la început până la sfârșit, ținându-te astfel în priză cu noi povești, cu noi personaje, cu noi creaturi fantastice.” La final mi-am spus: hei, parca nu citeam SF-uri! Cititi aici tot articolul.

In final va recomand un articol care m-a facut sa zambesc si sa ma crispez in acelasi timp. Reveica vorbeste despre o experienta la biblioteca, experienta care starneste rasul celui care o citeste, dar si senzatia aceea de deja vu a celui care a trait-o, si asta pentru ca sunt printre noi. Cum cine? Bibliotefilii aia ciudati! “Acolo erau cărţi multe şi frumoase, dar, din păcate, niciuna de colorat, după cum aveam să constat în foarte scurt timp. În schimb, am constat altceva: un nene citea o carte cu ochii (cât cepele) la mine. Şi pentru că părea că stă gata să mă întoarcă şi pe mine pagină cu pagină, am plecat de acolo în altă încăpere.” Aflati aici ce s-a intamplat mai departe.

Aceasta a fost scurta si concentrata revista a blogurilor pe aceasta saptamana. Revin saptamana viitoare cu alte scrieri de pe bloguri. Daca aveti recomandari, nu ezitati!

# # # # # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

Postul urmator

4 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare