Am dat astazi, intamplator, peste un material despre aceasta carte. Nu stiam de ea pana acum si probabil ca multi dintre voi sunteti in aceasi situatie. Daca va suna totusi cunoscut titlul, probabil ca ati citit romanele lui H.P. Lovecraft, un autor de horror gotic, care face adesea referire la aceasta carte. Necronomicon este una dintre cele mai controversate carti din cultura globala a omenirii. Aceasta carte a fost scrisa de Abdul Al-Hazred sau “arabul nebun” dupa cum a fost supranumit imediat dupa ce a scris cartea blestemata. Necronomicon sau “cartea numelor moarte” a fost tradusa pentru prima data in secolul al VII-lea, iar traducatorii sai au fost arsi pe rug din motive religioase. V-am starnit curiozitatea? Daca da, cititi in continuare istoria acestei carti, asa cum am gasit-o si eu, aici.

Ce este Necronomicon?

Necronomicon al lui Alhazred (titlul este tradus literal ca si “Cartea numelor moarte”) nu este, asa cum se crede, un manual sau o colectie de vraji. Este conceput ca o relatare a unor fapte istorice, deci este o carte “a lucrurilor moarte si disparute”. Necronomicon mai poate insemna si “cartea obiceiurilor mortilor”, dar chiar si aceasta explicatie corespunde continutului cartii ca relatare istorica, nu ca opera necromanta.

In trecut, aceasta carte a fost numita “Al Azif”, dar si “Cartea arabului”. “Azif” este un cuvant pe care arabii il folosesc ca sa se refere la insecte nocturne, dar este de asemnea o referire la urletul demonilor (Djini). Necronomicon are sapte volume si are peste 900 de pagini in editia latina.

Unde si cand se spune ca a fost scrisa Necronomicon?

Se spune ca Necromicon a fost scria in Damasc in 730 d.Hr. de Abdul Alhazred.

Cine era Abdul Alhazred?

Nu se stiu prea multe despre el, iar majoritatea informatiilor sunt obtinute din insasi Necromicon. A fost nascut in Sanaa in Yemen. Stim ca a calatorit foarte mult, de la Alexandria pana la Punjab, si ca era foarte educat. A petrecut multi ani singur in salbaticia nelocuita din sudul Arabiei. Avea un dar pentru limbi si se lauda de multe ori cu abilitatea sa de a citi si traduce manuscrise care rezistau traducerii in fata carturarilor mai simpli. Metodele sale de cercetare insa semanau mai mult cu cele ale lui Nostradamus decat cu cele ale lui Herodot.

Asa cum Nostradamus folosea magie ceremoniala ca sa afle viitorul, Alhazred folosea tehnici asemanatoare (esenta compusa din olibanum, storax, dictamnus, opiu si hasis) pentru a vedea clar trecutul. Aceasta, combinata cu lipsa dovezilor clare din Necronomicon a facut ca istoricii sa conteste autenticitatea cartii.

Oamenii se refera de obicei la el folosind apelativele “arabul nebun” sau “poetul nebun”. Desi este clar ca era un excentric dupa standarde moderne, nu exista dovezi pentru a sustine ideea de nebunie (altele decat imposibilitatea lui cronica de a pastra un fir de gandire pentru mai mult de cateva paragrafe inainte sa sara la alta idee). Este interesant ca “majnun” – nebunie – are un inteles mai vechi de “posedat de djinn”. Alhazred este comparat cu personaje ca filozoful neoplatonist grec Proclus (410-485 d.Hr.), care se pricepea foarte bine la astronomie, matematica, filozofie si metafizica, dar era de asemenea destul de versat si in tehnici magice pentru a o invoca pe Hekate. Proclus era de asemenea initiat in religiile mistice egipteana si caldeeana. Nu este o coincidenta ca Alhazred cunostea foarte bine operele acestuia.

Istoria cartii

Manuscrisul original se crede ca nu mai exista. Autorul Idries Shah a initiat o cautare in librariile Deobund din India, Al-Azhar din Egipt si in libraria orasului sfant Mecca, fara succes. O traducere latina a fost facuta in 1487 – nu in secolul XVII, cum sugereaza Lovecraft – de un preot dominican, Olaus Wormius. Wormius, neamt la origine, era secretarul primului Mare Inchizitor al Inchizitiei Spaniole, Tomas de Torquemada si este foarte probabil ca manuscrisul original sa fi intrat in posesia lui in timpul persecutiei moriscos spanioli, care fusesera convertiti la catolicism sub amenintare si nu aratasera nivelul optim de entuziasm pentru doctrinele bisericii.

Era sinucidere curata ca Wormius sa traduca si sa publice Necronomicon in acele vremuri. Cartea probabil ca a exercitat o fascinatie obsesiva asupra omului, pentru ca in final a fost acuzat de erezie si a fost ars dupa ce a trimis o copie a cartii lui Johan Tritheim, abate de Spanheim – mai bine cunoscut ca Trithemius. Scrisoarea insotitoare continea o interpretare detaliata si blasfemiatoare a anumitor pasaje din Cartea Genezei. Toate copiile traducerii lui Wormius au fost confiscate si arse impreuna cu el, desi exista suspiciunea inevitabila ca macar o copie a reusit sa ramana in Libraria Vaticana.

Aproape 100 de ani mai tarziu, in 1586, o copie a traducerii in latina a lui Wormius a aparut in Praga. Doctorul John Dee, un faimos magician englez, si asistentul sau, Edward Kelly, erau la curtea imparatului Rudolf II pentru a discuta planuri ca sa obtina aurul alchimic si Kelly a adus o copie din asa-numitul “Rabin negru”, alchimistul cabalist Jacob Eliezer, care fugise in Praga din Italia dupa ce fusese acuzat de necromantie. La acel timp Praga devenise un magnet pentru magicieni, alchimisti si sarlatani de toate tipurile sub patronajul lui Rudolf si este greu de imaginat un loc mai potrivit in Europa in care sa fi aparut aceasta copie.

Necronomiconul se pare ca a avut o mare influenta asupra lui Kelly, pentru ca natura scrierilor sale s-a schimbat si a produs un discurs care a ingrozit casa lui Dee – adica parea posedat . Crowley a interpretat aceasta ca prima incercare a unei entitati non-umane sa comunice “Cartea legilor” telemica. Kelly l-a parasit pe Dee la putin timp dupa aceea. Dee a tradus Necronomicon in engleza, dar contrar spuselor lui Lovecraft, aceasta traducere nu a fost niciodata publicata – manuscrisul a intrat in colectia marelui Elias Ashmole, si apoi in colectia librariei Bodleian din Oxford.
Parti din Necronomicon au fost traduse in ebraica – probabil in 1664 – si au circulat sub forma de manuscris, insotite de un comentariu detaliat al lui Nathan Gaza, purtator de cuvant mistic al pseudo-mesiei Sabbatai Tzevi. Aceasta versiune se numea “Sepher ha-Sha’are-Daath” – Cartea portilor cunoasterii.

Multe controverse sunt legate de Necronomicon. Exista foarte multe speculatii care sustin ca guvernul american a incheiat un pact cu entitatile malefice din astral. Intotdeauna s-a facut o legatura intre aparita extraterestrilor in cazul Roswell si misterioasa carte. O alta teorie sustine ca societatea secreta Thuleha a reusit sa gaseasca incantatiile magice din Necronomicon iar foarte multi membri ai societatii au ajuns sa detina functii importante in diferitele guverne ale tarilor din lume.

Daca va intereseaza subiectul, va recomand sa cititi si acest articol.

#controversa #lovecraft #necronomicon