Nu plec de acasa fara a avea in geanta o carte. Mi s-a intamplat sa iau umbrela zile in sir. In ziua in care am lasat-o acasa, a plouat. Nu plec de acasa fara a avea in geanta ochelarii de soare. In ziua in care i-am uitat, am avut de facut drumuri lungi si, ati ghicit, soarele a stat acolo sus in marea lui albastra. Dar cartea nu-mi lipseste niciodata.

Sunt zile in care nu am timp sa intorc nici macar o pagina, zilele acelea in care tramvaiul e prea plin, autobuzul ajunge prea repede la destinatie, ceasul isi schimba orele fara mila si agenda ofteaza de atatea task-uri. Reusesc sa verific mailurile in fuga, unora le raspund in mers (nu recomand!), pe altele le las pe mai tarziu. Ma uit cu jind la cartea care-mi face cu semnul ramas la o pagina anume, pagina aia in care se intampla lucruri, in care lumea se invarte in felul ei magic. Oare ce mi-a pregatit autorul, ma intreb uneori. Voi afla! Voi afla curand. Atunci cand ajung la serviciu scot cartea din geanta. E un ritual. O asez pe birou, langa mana dreapta. Mi s-a intamplat de foarte putine ori sa citesc in cele opt – noua ore pe care le petrec la birou, poate intr-o pauza de masa tarzie sau cand e vreo pana de curent, dar cartea sta pe birou. E ca un drog. Din cand in cand, ma opresc din lucru si ma uit la ea lung. Povestea ei ma invaluie, ma cheama ca o Fata Morgana. Ii zambesc si imi vad mai departe de treaba.

Am avut si zile fara carte in geanta, eram in asa-zisele pauze dintre carti. Cat le urasc! Si nu pentru ca nu as avea ce citi, ci pentru ca, pur si simplu, nu ma pot hotari ce sa citesc mai departe. Acelea au fost zile de observatie. Am privit oamenii din jur si am incercat sa le vad povestile, i-am privit si am incercat sa le desenez lumile. Cu unii mi-a fost usor, cei care citeau. Fetele cititorilor sunt mai senine, sunt expresive. Ii puteam vedea zambind, unii lacrimau sau stateau incruntati. Povestile acestor oameni pot fi desenate in mii de culori, pot fi si cenusii, poti avea si culori aprinse, de vara. Pot fi reci sau calde. Cei care nu citesc au fete fara expresie, au priviri albe si fixe. Ma intreb daca vad cumva lumea din jur sau doar privesc un punct fix.

Nu vreau sa generalizez. Sunt cazuri si cazuri. Oameni care au alte preocupari, griji, nu vreau sa ii bag pe toti intr-o oala. Sunt insa oameni care nu citesc si, mai mult, le taie aripile celor de langa ei. Am auzit la un moment dat o discutie intre o mama si fiul ei. Acesta ii spunea ca unul dintre colegii de la scoala a primit o carte cu o poveste bestiala, cu dragoni, magie si alte minunatii si ar vrea sa o aiba si el. Mama i-a raspuns sec taindu-i tot elanul: “ti-am luat telefon, nu-ti mai place sa te joci? oi vrea sa arunc alti bani acum…” si cuvintele s-au stins. M-a lovit asa un chef sa-i spun niste cuvinte, dar a trebuit sa cobor si ploaia m-a racorit putin (era ziua in care lasasem umbrela acasa).

Fiecare zi este o poveste. Fiecare zi in care citim o pagina, doua sau mai multe, traim bucati din vietile personajelor indragite, suntem alaturi de ei in calatorii minunate. Fiecare zi in care avem ragazul sa privim in jurul nostru, fie si pentru cateva minute, vedem povesti, avem ocazia sa fim noi autori in povestea vietii noastre. Desenam cadrele si personajele din jur, desenam lumea care se invarte in jurul nostru. Fiecare personaj in parte, chiar si cel mai neinsemnat, vine sa dea culoare lumii asteia mari in care ne invartim. Unii au reusit sa-si astearna pe hartie lumile pentru ca noi sa ne minunam de ele. Ce a vrut sa spuna autorul? Poate ca nu a vrut sa spuna nimic, poate ca autorul a privit in jur si a impartasit hartiei albe cele vazute.

Nu plec de acasa fara a avea in geanta o carte, povestea unui om frumos, un om care a stiut sa asculte, sa priveasca in jur sau a imaginat frumuseti fara masura. Si nu mai plec de acasa fara a avea in geanta ochelarii de soare. Ei ma ajuta sa privesc soarele in ochi, ma ajuta sa privesc oamenii fara a-i face sa se simta stanjeniti. Cartea si ochelarii de soare – reteta pentru zile pline de inspiratie.

*Cartea din imagine: Zaraza de Andrei Ruse

#carte #cititori in serie #cititul in serie #club de carte #editorial #ochelari de soare #serial readers