In anii mei de citit in serie, am avut parte de multe sprancene ridicate si de zambete sarcastice de la cei care vedeau copertile colorate itindu-si titlurile vesele din geanta burdusita pana la refuz. Daca aveati impresia ca ma hranesc cu literatura clasica dimineata, la pranz si seara, imi pare rau sa va dezamagesc, insa daca peste vreo masa se intampla sa mai sar, desertul este nelipsit. Iar in cazul meu, cel mai bun desert il constituie o portie zdravana de chick-lit.

De fapt, stati un pic. Retrag ce am scris mai sus. NU imi pare rau de nimic, ba chiar ma mandresc cu cartile mele, asa colorate si usurele cum sunt. Daca o sa aveti vreodata ocazia sa ajungeti pe la mine, primul lucru pe care il veti observa (sper), o sa fie biblioteca pestrita, cu rafturile pline ochi de carti din TOATE genurile posibile. Ca si idee, insa, sa stiti ca nu imi lipseste niciun titlu romanesc din colectiile chick lit. Mai mult, am inceput sa imi cumpar si editii in engleza, din aceeasi categorie discreditata. Am si literatura erotica, si carti SF, si biografii, ba chiar si carti de psihologie si de spiritualitate. Il am si pe clasicii rusi in biblioteca, dar nici Bulgakov, nici Nabokov si nici Dostoievski nu au reusit sa declanseze in mine acel entuziasm pentru lectura asa ca, cel putin momentan, am lasat literatura rusa pe un raft inferior, pana cand o sa am starea necesara sa o mai incerc o data.

Nu inseamna insa ca daca gusturile tale literare sunt diamentral opuse, nu putem fi prieteni. Tocmai acest lucru il apreciez in relatiile mele de prietenie: oricat de diferite sau asemanatoare ne-ar fi alegerile literare, niciodata nu simt nevoia sa ma justific. Asta sunt eu si asta citesc. M-am saturat sa mi se atraga atentia ca imi pierd timpul cu niste reviste mai groase, de pe urma carora nu raman cu nimic. Pai, din moment ce eu sunt cea care citeste “revista” respectiva si nu tu, de unde stii cu ce anume raman eu la finalul lecturii? Chiar asa, o sa incerc, pe viitor, sa pregatesc un material cu tot ceea ce am invatat eu din cartile astea colorate.

Obisnuiam sa ma intreb candva in ce masura conteaza ceea ce citim. Concluzia: ceea ce conteaza cu adevarat este ce luam cu noi din cartea respectiva si nu parerea altora despre ce anume ar trebui sa citesti. O carte buna este definita, pentru mine, de sentimentul acela de pierdere in momentul in care intorci ultima pagina.

Nu o sa ma vedeti niciodata judecand un om pentru ca citeste literatura usoara – indiferent ce ar insemna acest lucru. Mai degraba m-as duce la el si m-as prezenta: “Buna! Sunt Valeria, citesc chick lit si ma mandresc cu acest lucru”. Atat.

P.S.: Daca tot mai simte cineva impulsul sa zica ceva rautacios cand o sa-mi flutur cu nonsalanta copertile chic, macar sa aiba pregatit dinainte un raspuns la intrebarea: “Care este ultima carte citita?” Sa nu fie surprins apoi daca am citit-o si pe aceea (asta in cazul fericit in care intrebarea mea primeste un raspuns).

Foto: Pinterest.com

#apologie #biblioteca #chick lit #club de carte