7 percepții greșite pe care oamenii le au despre cititori
Sunt cititoare încă de mic copil, de când am descoperit că nimic nu se compară cu sentimentul de a te pierde într-o carte. Am citit orice carte mi-a atras atenția, asta însemnând că am trecut de la clasici la cărți indie. În total, am citit mai bine de 300 de titluri, astfel că mă pot numi o mândră cititoare în serie.
A fi cititor în serie nu înseamnă numai să citești și să cumperi cărți. Viața noastră, a celor care iubesc cărțile, înseamnă ore întregi petrecute căutând o carte, cearcăne sub ochi din cauza lipsei somnului, frustrarea pe care o simți când trebuie să aștepți o carte luni întregi. Noi avem o viață specială pe care, de multe ori, oamenii care nu citesc nu o înțeleg. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să fiu în public și să citesc iar diverși oameni să vină la mine și să îmi spună ce cred ei despre cărți și despre cititori. Mă amuză teribil felul în care ei ne văd, pentru că de cele mai multe ori se gândesc la noi ca la extratereștri. Însă, surpriză! Suntem niște oameni normali care adoră cărțile.
Am hotărât să adun într-un singur loc cele șapte percepții greșite pe care oamenii le au despre cititori din experiență persoanală, desigur! 😉
- Ne petrecem toată ziua citind
Am auzit de multe ori că eu îmi petrec toată ziua citind. Greșit! Dacă iubesc cărțile, nu înseamnă că doar asta fac. Nu înseamnă că îmi pun viața pe pauză doar ca să îmi citesc toată biblioteca într-o lună. De fapt, sunt zile când nu apuc să citesc nici măcar o pagină pentru că datoria mă cheamă. Deci nu, nu citim toată ziua, oricât de mult am vrea.
- Dacă citim, ne place să și scriem
Am fost întrebată de foarte multe ori dacă scriu. Am întrebat de ce și mi s-a oferit explicația următoare: dacă citesc, trebuie să și scriu. Din nou, greșit. Da, îmi place să scriu, dar îmi plăcea să scriu și când nu citeam. Nu consider că dacă citești, trebuie neapărat să și scrii. Sau invers. Bineînțeles că cineva care citește și scrie are un avantaj față de cel care numai scrie, dar nu înseamnă că cele două pasiuni sunt neapărat conectate. Sau că, dacă citesc, am talent la scris.
- Aparent, noi citim toate cărțile din lume
De fiecare dată când vorbesc cu cineva despre cărți, sunt întrebată dacă am citit cartea X sau Y. Când dau un răspuns negativ, primesc o încruntătură sau o afirmație foarte surprinsă. ”Cum, nu ai citit cartea asta?” Se pare că dacă citești, lumea crede că știi orice despre cărți și că știi fiecare carte care s-a scris pe această lume. Ba mai mult, ai și citit fiecare carte care există pe planeta aceasta. Greșit. Citim doar ce ne place și este imposibil să știm fiecare carte scrisă vreodată. Dar mulțumim pentru încrederea acordată!
- Noi nu avem o viață socială
Pentru că îmi petrec pauzele de la școală citind, colegii mei au tras concluzia că nu am o viață socială prea activă. Ceea ce este amuzant, pentru că am destui amici și ies destul de des în oraș. Da, îmi place să citesc și uneori prefer liniștea unei cărți decât haosul unei mulțimi. Asta nu înseamnă că sunt vreun Hobbit. Ies în oraș atunci când simt că trebuie să o fac, dar de multe ori prefer să stau acasă, cu o carte. Este strict vorba de dispoziția în care sunt.
- Dacă citesc, sunt și o elevă foarte bună
Am auzit de foarte multe ori propoziția ”Tu citești, înseamnă că trebuie să fii foarte bună și la școală!”. Înțeleg de ce cineva s-ar gândi că dacă citesc sunt și o elevă bună. Atunci când ai o asemenea pasiune, nivelul de inteligență este un pic mai ridicat decât al celor care evită cărțile cu desăvârșire. Dar asta nu înseamnă că sunt și o elevă foarte bună. Citesc de plăcere. Școala este un capitol cu totul și cu totul diferit. Nu îmi place să fiu forțată să învăț ceva, iar la unele materii pur și simplu nu sunt bună. Deci nu, dacă vedeți pe cineva citind, nu vă așteptați să aibă neaparat note foarte mari. Probabil că își petrece zilele la școală citind sub bancă.
- Dorm pe un pat de cărți
Cu mare amuzament, i-am lăsat pe prietenii mei să creadă că dorm pe un pat de cărți. Asta după ce le-am zis că nu mai am loc în bibliotecă pentru alte cărți și au tras ei concluzia că probabil am munți de cărți în casă. Nu, nu am așa ceva (încă) și nu, nu îmi petrec viața ascunsă după cărți. Cât despre patul acela de cărți… încă încerc să îmi dau seama cât de multe cărți mi-ar trebui.
- Sunt o ciudată!
Afirmația aceasta nu este foarte departe de adevăr, dar nu sunt o ciudată în felul în care ceilalți cred că sunt. Ei mă văd ca pe o fată puțin nebună, care râde singură când citește o carte amuzantă, care vorbește de personaje de parcă i-ar fi prieteni, și care alege de cele mai multe ori cărțile în favoarea prietenilor ei. Dar nu sunt așa. Sunt un om cât se poate de normal, care iubește cărțile.
Trebuie să recunosc că nu mă deranjează deloc faptul că lumea are aceste percepții despre cititori. Este amuzant să vezi cum unii te cred o ciudată doar pentru că îți place să citești. Mai amuzant este că și noi considerăm că oamenii care nu citesc sunt ciudați, pentru că, serios vorbind, cum se poate să nu îți placă ceva atât de minunat cum sunt cărțile?!
Vouă vi s-a întâmplat vreodată să observați că ceilalți au anumite percepții greșite despre voi doar pentru că citiți?
Scrie un comentariu