Biografie J.D. Salinger
Sunt fanPentru a deveni fanul acestui autor trebuie sa te autentifici.
Nume: | J.D. Salinger |
Sex: | Masculin |
Data nasterii: | 1 ianuarie 1919 |
Locul nasterii: | Manhattan, New York |
Biografie: | Salinger s-a născut în New York, ca fiu al unui tată evreu È™i al unei mame de origine irlandeză catolică. Și-a petrecut copilăria în Manhattan. A început să scrie proză scurtă în timpul liceului, reuÈ™ind să publice câteva scrieri la începutul anilor 1940, înainte de a fi recrutat în al Doilea Război Mondial. ÃŽn această perioadă a publicat È™i două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: „Sunt nebun†și „UÈ™oară rebeliune în afara Madison-ului†(en. „Slight Rebellion Off Madisonâ€). A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea È™colii Pencey Prep din romanul De veghe în lanul de secară. A întrerupt scrisul câțiva ani pe durata celui de al Doilea Război Mondial, unde a fost martorul unor acÈ›iuni din cele mai feroce lupte. Acestea l-au marcat emoÈ›ional profund È™i, mai târziu, a revenit asupra întâmplărilor de război în mai multe povestiri, cea mai remarcabilă fiind „Pentru Esme – cu dragoste È™i abjecÈ›ieâ€, a cărei voce narativă aparÈ›ine unui soldat traumatizat. ÃŽn 1948 publică în revista The New Yorker povestirea „O zi perfectă pentru peÈ™tele-bananăâ€, ce s-a bucurat de aprecierea criticii. Salinger va continua să-È™i publice scrierile în The New Yorker. ÃŽn 1951 apare romanul De veghe în lanul de secară, care înregistrează un succes la public imediat. Relatarea alienării adolescentine È™i a pierderii inocenÈ›ei pentru protagonistul Holden Caulfield i-a marcat pe cititori, în special pe cei tineri. Cartea continuă să fie citită de un public numeros È™i să genereze controverse; în cursul unui an se vând aproximativ 250 000 de exemplare. Succesul lui De veghe în lanul de secară l-a adus pe Salinger în atenÈ›ia publicului; din acest motiv, scriitorul s-a izolat È™i a ales să publice noi scrieri într-un ritm mai rar. S-a mutat din New York în Cornish, New Hampshire, unde a continuat să scrie romane pe care nu le-a publicat. Pe cât posibil, a încercat să scape expunerii È™i atenÈ›iei publice („Sentimentele de anonimat-obsuritate ale unui scriitor sunt (...) bunul cel mai de preÈ› pe care îl primeÈ™te cu împrumutâ€, spunea el). După De veghe... a urmat volumul Nouă povestiri (1953), apoi Franny È™i Zooey (1961, conÈ›inând o nuvelă È™i o povestire) È™i Dulgheri, înălÈ›aÈ›i grinda acoperiÈ™ului È™i Seymour: o prezentare (1963, două nuvele). Ultima sa lucrare publicată este nuvela „Hapworth 16, 1924â€, apărută în The New Yorker în data de 19 iunie 1965. Mai târziu, Salinger a avut parte de o atenÈ›ie publică nedorită în mai multe momente, între care o acÈ›ionare în judecată a biografului britanic Ian Hamilton (anii 1980) È™i apariÈ›ia la finele anilor 1990 a memoriilor scrise de două persoane apropiate față de el: Joyce Maynard, o fostă iubită, È™i Margaret Salinger, fiica lui. Conflictul cu Hamilton a fost provocat de intenÈ›ia acestuia de a publica o biografie incluzînd scrisorile lui Salinger către prieteni È™i alÈ›i autori. Salinger l-a acÈ›ionat în judecată pentru a opri publicarea cărÈ›ii. ÃŽn cele din urmă aceasta a fost publicată, cu conÈ›inutul parafrazat al scrisorilor; curtea a deliberat că, deÈ™i o persoană poate poseda o scrisoare din punct de vedere material, conÈ›inutul ei este proprietatea autorului. Un rezultat neintenÈ›ionat al sentinÈ›ei a fost că unele detalii ale vieÈ›ii intime a lui Salinger – inclusiv faptul că a scris două romane È™i numeroase povestiri fără a le publica – au devenit cunoscute prin stenogramele procesului. ÃŽn 1996, o editură obscură a anunÈ›at că negociase cu Salinger publicare povestirii „Hapworth 16, 1924†sub formă de carte, însă lansarea a fost ulterior amânată pe un termen nedefinit. Autorul a intrat din nou în atenÈ›ia publică în iunie 2009, când l-a dat în judecată pe un scriitor pentru că a folosit un personaj din romanul De veghe în lanul de secară fără a respecta drepturile de autor. Salinger a murit de bătrâneÈ›e pe data de 27 ianuarie 2010, în locuinÈ›a sa din Cornish, New Hampshire. |