Recenzie Eram singur si fericit scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Războiul a lăsat mereu răni adânci și greu de vindecat. Cei mai mici nu știu ce se întâmplă în jurul lor, însă observă prin comportamentul părinților că ceva nu e în regulă, că ceva îi frământă și le zguduie trăirile, prezentul și viitorul. Deși adulții sunt răvășiți de cele întâmplate, probabil copiii suferă cel mai mult, ei nu știu de ce se întâmplă toate, nu înțeleg și se izbesc doar de răceala, teama și furia celor din jur.

Pawel Huelle ne prezintă viața unui băiețel din Polonia, spun viața pentru că pe durata întregii lecturi vom găsi frânturi din copilăria, adolescența și tinerețea acelui puști. Nu știu dacă e chiar o coincidență faptul că pe băiețel îl cheamă tot Pawel ca pe autor și e din același oraș ca și acesta din urmă, însă știu sigur că băiețelul vesel și zâmbăreț de pe copertă nu se regăsește în carte.

Cartea este împărțiță în mai multe capitole ce subliniază anumite momente importante, sau, mă rog, ce-l marchează pe puști, cum ar fi vecina de lângă ei ce locuia și vorbea de una singură și cânta mai mereu la pian, masa rotundă ce le-a dat mari bătăi de cap părinților lui, certurile dintre aceștia, prima lui dragoste, culesul melcilor împreună cu tatăl lui sau vărul Lucian și mătușa Ida. Odată cu trecerea de la o povestire la alta se poate vedea și evoluția personajului, de la băiețelul tăcut, firav și gingaș din primele rânduri se ajunge la un tânăr ce dorește să atragă atenția, un tânăr ce dorește să se afirme în societate, însă din păcate o face printr-un limbaj vulgar și o nonșalanță față de tot ce îl înconjoară.

Totodată, autorul subliniază anumite aspecte și valori în toate cele povestite prin prisma puștiului. Multe discuții duc către Dumnezeu, către răbdarea lui față de oameni, ba chiar despre existența lui. Etichetele în societate sunt de asemenea foarte bine evidențiate, de la o simplă masă ce strică armonia în familie pentru simplu fapt că aduce aminte de război, până la faptul că e o rușine să lucrezi în alt domeniu decât al tău. Se pune accent și pe efectele certurilor dintre părinți asupra copilului. Deși băiețelul Pawel e destul de tăcut și preferă mai degrabă să privească totul de la distanță, lasă impresia de a fi un copil trist, abătut, nicidecum unul vesel ca cel de pe copertă. Desigur, sunt și câteva secvențe ce par a fi rupte dintr-o copilărie fericită, plină de pozne, peripeții, râsete și voie bună, cum ar fi ieșirile la cules de melci alături de tatăl lui sau plimbările cu motocicleta împreună cu prietenul său, însă acestea nu domină, sunt de scurtă durată.

Imediat ce-am terminat de citit cartea m-am gândit la titlul cărții, „Eram singur și fericit”. În fiecare capitol se pare că Pawel pierde ceva, fie că-i vorba de masa rotundă din bucătărie, de melodiile pianului de alături, de melcii de după ploaie, de atenția părinților care se ceartă mai mereu sau de persoanele ce nu supraviețuiesc până la următoarea povestire, deci poate din aceste motive se simte singur. Dar fericit? Poate doar în momentele când se bucura de lucrurile mărunte, cum ar fi muzica vecinei, melcul din grădină sau plimbarea cu tatăl său spre a găsi masa potrivită, în rest, aș putea susține că era singur și trist.

În afară de acele puține secvențe care mi-au plăcut pentru că m-au amuzat copios , nu prea am reușit să-l înțeleg pe Huelle, nu mi-am dat seama ce a vrut el concret să transmită, căci povestea lui Pawel rămâne neterminată, parcă îi lipește ceva. Sigur, mai este varianta cum că autorul ne-a lăsat nouă libertatea de a ne imagina finalul, însă eu am impresia că cineva sau ceva l-a întrerupt brusc din scris și nu a mai apucat să termine cum ar fi vrut cartea.

"- Omul trebuie să fie puternic, îmi zicea, iar puterea, băiatul meu, are numai două surse: trupul și sufletul."

"- Lui Dumnezeu probabil de mult nu-i mai pasă de noi, dacă îngăduie o astfel de lume.
- Nu, a protestat domnul Kaspar. Nu știm nici ziua, nici ceasul. Iar între noi fie vorba, oare lumea merită o soartă mai bună?"