Recenzie Amonit scrisa de "bogdan.balostin"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Cartea asta a făcut cel mai mare păcat al literaturii... este plictisitoare și nu trezește nicio emoție. Iar așteptările mele erau mari. De la un roman care se petrece pe o lume a femeilor, o lume în care bărbații sunt afectați de un virus iar rata de supraviețuire a acestora este zero, te aștepți la multe răsturnări de situație, poate chiar o societate interesantă, personaje care au dileme existențiale și trebuie să ia decizii cu consecințe neprevăzute. Pentru că, am uitat să zic, există și o Companie (cu majusculă) care conspiră. Atât. Conspiră pentru ceva dar nu știm, pentru că această Companie e mereu în umbre și nu face nimic tot romanul.

În fine, nu exista nicio poveste, în afară de schimbarea și dezvoltarea bidimensională a lui Marghe Taishan în triburile băștinașelor. Elementele SF sunt împrumutate fără să aibă o personalitate proprie și poate singurul punct forte al cărții este că m-a făcut să vreau să recitesc Dune și să simt din nou universul acela atât de real, atât de bine conturat.

Singurul lucru original este o virusul care face ca planeta Jeep sa fie locuita numai de femei. Dar ideea nu este explorată mai departe. Ce primim în schimb sunt descrieri neinspirate ale pădurilor și câmpiilor. Și multe călătorii de la un capăt al altuia al tărâmului. Existau atâtea direcții promițătoare spre o poveste adevărata spre suspans, sau spre analiza personajelor, dar nu, din păcate, nimic din toate astea nu se întâmplă.

Am fost total dezamăgit. Poate, pentru că am sperat la prea mult. Dacă vă ghidați după cuvintele autoarei „este un roman despre oameni - despre felul în care privesc lumea și despre felul în care îi schimbă lumea în care trăiesc” și nu luați în calcul că acțiunea se desfășoară pe o planetă extraterestră și că există o Companie malefică, poate că lectura este plăcută pentru cine e pasionat de narațiune descriptivă.

Chiar nu știu cum a reușit autoarea să creeze personaje pentru care nu simt nimic... și se comportă exact ca simple personaje, nu femei, nu bărbați, ci planșe pentru a zugravi niște gânduri și acțiuni.

Nu pot să recomand cartea nici pasionaților de SF, nici celor pasionați de descrierea unei culturi noi și diferite. Cel mai bun lucru pe care îl pot spune e că acest roman se încadrează într-un gen aparte și poate cu o editare bună, ar fi ajuns o povestire bună.