Recenzie Să ucizi o pasăre cântătoare scrisa de "robert_badica"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Asta chiar a fost o lecură plăcută, simplă, dar frumoasă.
Nu ştiu cu ce să încep, pentru că mi-a plăcut prea mult şi la carţile bune, e cam greu cu recenziile... :D
Îţi atinge sufletul încă din primele pagini, fiind o carte cu un subiect destul de controversat. Eu nu am putut să las cartea din mână, chiar m-a surprins.
Îmi pare foarte rău, deoarece autoare s-a stins din viaţa şi nu mai poate scrie carţi.
Eu am citit cartea într-o ediţie mai veche şi a fost destul de lungă, aproape 500 de pagini, dar repet m-a ţinut în priză pe tot parcursul lecturii.
După cum zicea o persoană: "Intr-o lume din ce in ce mai tulburata de rasism si prejudecăți cartea asta e o lumina." , chiar e o lumină.

Cartea e împărţită în două părţi, subiectul cărţii fiind dezvoltat în cea de-a doua parte.
La baza cărţii sunt copii lui Atticus, aceştia erau foarte curioşi.
Mi-a plăcut relaţia dintre ei destul de strânsă şi am apreciat că Atticus tine locul tatălui, dar şi mamei, ei fiind orfani de mamă.
Din nou se creează relaţia care are la bază, iubirea părintească. Iubirea părintească...
Împreună cu tatăl lor, aceştia trec şi prin bine dar şi prin rău, Atticus având grijă ca nimeni să nu se atingă de copii lui.
Eu cred că orice om normal la cap, nu trebuie să urască şi să condamne oamenii de culoare. De ce naiba nu îi laşi în pace? Tu să îţi vezi de viaţa ta şi ei de a lor. Aşa era Atticus, apăra oamenii de culoare, susţinând că şi ei au dreptul la o viaţa civilizată şi liniştită, nu de una zdruncinată şi plină de frică.
Ca să fii om, mai întâi trebuie să îi respecti pe oamenii de lângă tine! Încetează să mai condamni, tu nu eşti în stare să judeci pe nimeni si nimic.
Urăsc oamenii răi care nu îşi văd de trebuşoarele lor, mereu cu un ochi în grădina vecinilor.

Partea a doua e concentrată pe lupta care o duce Atticus cu oamenii rasişti. Mi-a plăcut că mereu copii lui îi erau aproape şi nu îl condamnau, aşa cum faceau ceilalţi oameni. Copii luptau alaturi de el pentru un viitor mai bun, dar cu o floare nu se face primăvară, nu-i aşa?

Luptau şi luptau, luptau şi luptau, dar în zadar pentru că oamenii erau rai.

Mi-a plăcut la nebunie cartea asta, am citit-o pe nerăsuflate şi copii puşi lângă subiectul principal mai răsuflă situaţia, astfel presiunea nu apasă şi nu te plictiseşte.
De la început până la final, de la prima până la ultima pagină, a fost o lectură de mii de stele!
Recomand cu drag aceasta carte, e... gata, nu mai am cuvinte! :D