Recenzie Central Park scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Tot auzind și citind despre noul roman al lui Guillaume Musso, Central Park, am crezut că nu voi mai avea parte de surprize și suspans pe timpul lecturii, însă m-am înșelat! E surprinzător cum îmbină poveștile personajelor și răstălmăcește situațiile. Da, chiar și după ce îi citești toate cărțile și crezi că știi care-i mersul, ei bine, nu știi. Oare câți ași în mânecă mai are Musso?

Romanul începe în forță, cu doi tineri încătușați pe o bancă. Ce e așa de intrigant? Păi, poate faptul că nu se cunosc și că nici unul nu-și aduce aminte cum a ajuns pe acea bancă sau că tipa era cu o seară înainte pe Champs-Élysées, tipul în Dublin și acum sunt amândoi în faimosul Central Park din New York? Totodată, tânăra, Alice Schäfer, e căpitan de poliție în Brigada de Criminalistică din Paris, el, Gabriel Keyne, un simplu pianist de jazz. Autorul condimentează situația cu multe amănunte ce-i șochează pe cei doi și totodată pe cititori, cum ar fi faptul că Alice avea asupra ei un revolver căruia îi lipsea un glonț și care avea patul pătat de sânge, avea scrise-n palmă niște cifre și descoperă că și cămasă e plină de sânge, de asemenea și Gabriel avea scrijelite niște cifre pe antebraț.

Inițial aceștia se acuză reciproc de situația în cauză, însă mai apoi află detalii unul despre celălalt și își dau seama că situația e mult mai complicată, mai ales că nu are nici un sens, și încearcă să găsească o soluție de-a scăpa de cătușe și de-a afla cine a pus la cale totul și de ce. Alice cere ajutorul adjunctului ei de echipă, Seymour, și află că nu există nici un pianist de jazz cu numele de Gabriel Keyne. Atunci cine este cel de lângă ea și ce vrea să obțină ascunzându-și identitatea?

Povestea este redată în mare parte de Alice. Aceasta analizând minuțios detaliile de care dispune și celelalte lucruri pe care le află, bănuie că tot ce i se petrece poate avea legătură cu un caz la care a lucrat cu câțiva ani în urmă, un caz ce i-a întors pe dos viața. Astfel că, în timp ce încearcă să afle dacă are de a face tot cu acel criminal ce a stragulat 4 femei și pe care nu a reușit să-l prindă, Alice își aduce inevitabil aminte și de trecut. Prezentul îi răscolește amintirile și o face să-și aducă aminte de soțul ei, Paul, de cum l-a cunoscut și mai ales de modul cum l-a pierdut, mai exact în aceeași zi în care și-a pierdut și copilul nenăscut.

Rănile din trecut i se redeschid acum și o dor mai tare, dar oare pot astfel de răni să fie vindecate? Poți oare rămâne om și cu sufletul întreg după astfel de pierderi? Nu cred. Nici Guillaume Musso nu a crezut și de aceea i l-a scos în cale pe Gabriel, poate el o va putea ajuta. Cum ar putea acesta să o ajuta? În atât de multe feluri…

„Există încercări pe care nu le depășim niciodată cu adevărat, dar cărora totuși le supraviețuim.”