Recenzie Robinson crusoe scrisa de "crissis95"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Este o lectura perfecta pentru vacanta; o adevarata aventura ce te duce pe taramuri necunoscute.
La doar 19 ani, tanarul Robinson Kreutzaer (Crusoe), plictisit de imprejurari, se hotaraste sa navigheze; "fiind al treilea fiu si nepregatit pentru o meserie, capul mi s-a umplut timpuriu cu tot felul de ganduri nestrusnice".
In ciuda discutiilor cu tatal sau, la invitatia unui coleg, fuge de acasa si-si incepe aventura vietii...
Inca de la inceput a avut parte de ghinioane: de la primul naufragiu, la a ajunge robul maurilor din Sale, pana la naufragiul pe o insula pustie, ramanand singurul supravietuitor.
Fiind salvat de la robie, datorita bunatatii unui capitan care il duce in Brazilia unde ii procura pamant pentru realizarea unei plantatii de trestie de zahar si de tutun. Asa, Robinson, a fost introdus in "ale negotului", reusind astfel sa isi stranga o mica avere.
Dupa un timp, i se iveste oportunitatea de a calatorii cu scopul de a cumpara negrii, pe care sa-i faca ajutoare la plantatia sa. Nesocotind sfaturile parintilor sai primite cu mult timp in urma, porneste din nou la drum.
Calatoria a fost un esec, tot echipajul pieriind in urma naufragiului cu exceptia lui Robinson.
Aici incepe defapt aventura de 28 de ani a lui Robinson Crusoe. Ingieniozitatea cu care isi contruieste casa, gardul de aparare impotriva salbaticilor, obiecte de imbracaminte, domesticeste capre pentru a nu mai fi nevoie de vanatoare - astfel procurandu-si carne si lapte, nelipsindu-i nimic. Cu trecerea timpului, a devenit tot mai dibaci in a-si procura cele necesare traiului, totodata descoperind tot ceea ce poate oferi insula.
In ultimii 3 ani ai sederii sale pe insula, a salvat un prizonier al canibalilor, pe care il invata-se sa vorbeasca engleza si l-a facut servitorul sau.
Salvarea celor doi v-a veni in urma acostarii unui echipaj razvratit impotriva capitanului sau, pe care Robinson alaturi de Vineri i-l va salva. Vor urma lupte grele pentru capturarea membrilor echipajului, tinandu-i ostatici si facandu-i sa implore iertare; astfel cei trei recupereaza nava si pornesc spre Anglia.
Afla de soarta familiei sale, vinde plantatia din Brazilia, se regaseste cu batranul capitan care l-a salvat din robie si se revanseaza fata de acesta. Isi intemeieaza o familie, dar spiritul sau de aventura este viu - dorind sa se intoarca pe insula, vizitand noua sa colonie.
Finalul romanului, lasa impresia cum ca ar mai exista o continuare, dand frau liber imaginatiei cititorului.
Este una din cartile mele preferate, datorita faptului ca ne arata de ce este capabila o fiinta omeneasca, lasand un gust dulce asupra abilitatiilor sale de autoeducare si bunatate.