Recenzie Razboiul etern scrisa de "bogdan.balostin"



Recenzie Razboiul etern scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Razboiul etern 20.17 lei *
Razboiul etern 20.17 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Razboiul etern
Autor (i): Joe Haldeman
bogdan.balostin bogdan.balostin pe 2016-06-20 12:10:27 Rating:

Știți romanele de război, cu bătălii, cu scene de acțiune în care eroii câștigă și luptă pentru o cauză nobilă? Care te fac să speri în victoria binelui, oricare ar fi el? Uitați-le.

Romanul de față e un roman de război. În război nu există eroi și e ușor să uiți acest lucru. Mai mult de jumătate din roman, nu am simțit nimic, personajul principal pare spălat pe creier, personajele vin și pleacă, nu îmi pasă dacă supraviețuiesc sau dacă au o viață liniștită. Senzația a fost foarte stranie. În afară de scenele de acțiune, descrise într-un mod teribil de neutru, nu e nimic altceva. Și apoi, spre sfârșit înțelegi. Nu știu dacă tema tratată se îmbină perfect cu stilul neinteresant al scriituri, sau autorul este un adevărat maestru, însă la sfârșit înțelegi. Cam așa te-ai simți într-un război teribil. Prietenii vin și pleacă, nici numele lor nu îl reții. Nu mai simți groază dar nici bucurie. Tot ce speri e să te întorci acasă și să duci un trai normal. Totuși, în traumele unei vieți pline, zbuciumate de război, se poate naște dragostea. Iar dragostea este un joc al așteptării și al speranței, în special în circumstanțele științifice-fantastice din roman.

Cadrul SF este atât o poveste despre progres, cât și un scop de a ilustra anumite idei printr-o hiperbolă, o exagerare a faptelor și influențelor războiului. Cum altfel să arăți ideea de schimbare și sentimentele veteranilor care se întorc acasă doar ca să descopere că „acasă” este un loc mai ciudat decât câmpul de luptă, dacă nu prin relativitate temporală.

Pentru mine, primele 100 de pagini au fost plictisitoare, banale prin ideile lor. Stăteam și mă întrebam cum a reușit cartea să câștige atâtea premii. La sfârșit am înțeles. Am avut parte de sentimente, am avut parte de ororile războiului fără să le simt și am descoperit în paginile cărții natura adevărată a războiului (ce nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni în secolul ăsta și totuși, nu trebuie decât să privești știrile ca să înțelegi că comunicarea între oameni este încă o problemă) și o poveste de dragoste tratată în câteva pagini, care chiar funcționează (nu e trasă de păr, e perfect verosimilă).



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!