Recenzie Maestrul si Margareta scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

E genul acela de carte care pe la mijlocul ei îți pui mii și mii de întrebări pentru că nu înțelegi despre ce e vorba și te plângi că e din ce în ce mai încâlcită, că o să-ți ia o veșnicie să o termini, iar după ce în sfârșit o termini, e musai să-ți iei vreo 2 zile libere de la citit ca să-ți poți pune gândurile în ordine și după să ajungi la concluzia că e chiar faină cartea, jocul ei de-a dute-vino a avut un scop și un farmec, scriitorul chiar s-a gândit la toate.

Acțiunea se petrece în anii 30, în Moscova, și deși are o durată de doar câteva zile, îți lasă impresia că e vorba de mult mai mult decât atât. Concentrația și densitatea întâmplărilor și evenimentelor, numărul mare de personaje, îmbinarea realității cu magia și trecerea din prezent la trecut în câteva secunde pot zăpăci puțin cititorul, însă tot ele deslușesc misterul și lasă loc de aprofundare.

Totul începe de la o discuție în contradictoriu despre existența lui Isus dintre poetul Ivan Nikolaevici și Mihail Alexandrovici Berlioz, redactorul-șef al unei reviste literar-artistice și președintele asociației Massolit. Pe când aceștia discută și caută argumente pentru a-și sprijini punctele de vedere, lângă ei apare un individ ce le confirmă existența lui Isus, ba chiar le spune că a fost de față când acesta a fost condamnat să fie răstignit și se apucă de profețit fel și fel de evenimente ce-l fac să pară nebun. Mai grav e faptul că acele evenimente se întâmplă întocmai cum au fost profețite și aduc cu ele frica și teroarea în oraș, ba chiar îi fac pe unii să creadă că și-au pierdut mințile, căci paturile din spitalul de psihiatrie se ocupă din clipă-n clipă.

Străinul ce zguduie Moscova e însăși diavolul în persoană, însă sub numele de Woland, un magician ce nu scoate iepuri din joben, ci adevărul din oameni. Da, chiar dacă asta presupune groază, crime și destăinuiri de neconceput, el caută să dea jos măștile oamenilor. Astfel, împreună cu ajutoarele sale cu puteri supraomeneşti precum Azazello, Koroviev şi motanul cu însuşiri omeneşti Behemoth, diavolul face ordine în oraș și elimină, la propriu, tot ce stă în cale.

Deși cu toții ne imaginăm ca diavolul să fie rău și crud din motive egoiste, se pare că Bulgakov îi conturează o latură bună, chiar dacă majoritatea acțiunilor sale din carte au consecințe sângeroase și dure, știe să fie solidar și empatic când e cazul, și aici ajungem, în sfârșit, la Maestru și Margareta. Aceasta din urmă este căsătorită, dar îndrăgostită de un altul, de un scriitor cu o soartă nefastă. Margareta își lasă soțul și îi este alături noului ei iubit care încearcă să dea viață unui manuscris despre Pilat din Pont, însă i se pun bețe-n roate și i se interzice publicarea lui. Toată povestea cu manuscrisul se pare că-l tulbură pe Maestru, căci așa-l numește Margareta, întrucât ea este absorbită de opera lui. Acesta ajunge la ospiciu, la un loc cu ceilalți locuitori ai Moscovei, zăpăciți psihic de haosul provocat de diavol. În urma unui pact cu acesta, Margareta reușește să-l salveze pe Maestrul ei iubit, în urma unor servicii în favoarea diavolului. Se pare că Margareta a aprins în Woland o scânteie de bunătate, întrucât acesta îi îndeplinește la rândul său mai multe favoruri, pentru a o face fericită.

Bulgakov, prin scriitura lui satirică, reușește să sublinieze multe aspecte ale oamenilor, printre care falsitatea, lăcomia, corupția, dar și devotamentul și speranța. Chiar dacă majoritatea secvențelor din carte tind spre umor, am putea spune că-i tragic faptul că nici satana n-a reușit să îndrepte lucrurile și să-i facă pe oameni mai buni. Dacă n-am fost până acum siguri, ar trebui să fim acum: schimbarea ține de noi.

“- Mă neliniștește însă un lucru: dacă Dumnezeu nu există, atunci se pune întrebarea: cine îndrumă viața omului și, în general, toată rânduiala de pe pământ?
- Omul le îndrumă pe toate, se grăbi Bezdomnîi să dea un răspuns răspicat la această chestiune, ce-i drept, nu prea clară.
- Să-mi fie cu iertare, obiectă blând necunoscutul, ca să îndrumi, trebuie să ai un plan cât de cât exact pentru o perioadă mai lungă de timp. Or, dați-mi voie să vă întreb, cum poate îndruma omul lucrurile când el nu numai că nu-i în stare să întocmească un asemenea plan, chiar și pentru un timp derizoriu de scurt, să zicem, de o mie de ani, dar nici măcar să garanteze pentru ziua de mâine a propriei lui persoane?”

“De câte ori v-am spus că subapreciați importanța ochilor omenești. Înțelegeți, limba poate să ascundă adevărul, dar ochii – niciodată!”