Recenzie O inima curata scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Battaglia pornește în căutarea liniștii interioare și astfel se refugiază într-o mănăstire aflată în mijlocul naturii, izolată de lume și de ispitele acesteia. Mulți sunt cei care susțin că doar în natură omul se poate regăsi și își poate limpezi gândurile, așa că scriitorul încearcă să afle dacă aceștia au dreptate.

Mănăstirea e de o simplitate pură, fiecăre călugăr are o sarcină de făcut și toți își îndeplinesc cu bucurie treburile gospodărești, fie că e vorba despre tăiatul lemnelor, îngrijitul animalelor, prepararea bucatelor sau grădinăritul. Atmosfera de la mănăstrire e potrivită pentru cei ce caută echilibrul și armonia sufletului. Liniștea, peisajele senine, călugării blânzi și plini de cuvinte calde te transpun într-o altă lume, într-una unde domnește binele.

“Vocea vântului, melodia pâraielor, murmurul pădurii sunt glasuri care îl invită pe om la meditație încărcată de extaz și uitare de sine.”

Scriitorul a împărțit cartea în mici capitole ce descriu fiecare zi a șederii sale în acea oază de meditație și în care sunt transcrise gândurile sale profunde, mici învățături pline de substanță și sfaturi pentru cei ce caută pacea.

Printre călugării mănăstirii se află și La Salle, un bătrân călugăr cu o poveste aparte. Acesta s-a retras în chilia mănăstirii după ce a risipit mulți ani în păcat, aici și-a vindecat sufletul și recunoscător pentru asta încearcă să-i ajute pe toți cei ce vin la mănăstire cerând ajutor. Battaglia poartă diferite discuții cu La Salle și încearcă să afle răspunsurile la întrebările sale printre povestirile și mărturisirile înțeleptul călugăr.

Pildele și confesiunile bătrânului par a-l ajuta pe scriitor să înțeleagă valorile importante ce stau la baza unei vieți împlinite, printre care simplitatea, credința și bunătatea. Ținând cont de aceste valori ajungem să avem o inimă curată și să restabilim echilibrul și armonia vieții noastre.

“Există un loc unde pacea naturii filtrează în noi asemenea luminii soarelui printre copaci: unde vânturile ne comunică forța lor, iar oboselile se desprind de noi ca frunzele. Nu-i suficient să îl ajungi: este suficient să te privești pe dinăuntru și să ai o inimă curată.”

Cartea lui Battaglia ne pune să medităm asupra propriei vieți și să analizăm faptele și trăirile noastre. Totodată ne trimite pentru un moment în acea stare de liniște profundă ce i-o oferă atmosfera mănăstirii, ceea ce are un efect purificator și pentru cititor.

“Există o liniște a cerului înainte de furtună, a pădurilor înainte de a se ridica vântul, a mării calme pe înserat, a celor care se iubesc, a sufletului nostru; apoi există o liniște care cere numai să fie ascultată.”

“Ce-i lipsește omului de astăzi? Propriul suflet. L-a uitat, l-a pierdut, mai ales că este transformat de noile tehnologii educative cărora li s-a consacrat definitiv. L-am abandonat în mijlocul mulțimii, în haosul angoasei existențiale.”