Recenzie Mananca, roaga-te, iubeste scrisa de "cornelia.popa"



Recenzie Mananca, roaga-te, iubeste scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Mananca, roaga-te, iubeste 24.62 lei *
Mananca, roaga-te, iubeste 26.98 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Mananca, roaga-te, iubeste
Autor (i): Elizabeth Gilbert
cornelia.popa cornelia.popa pe 2016-03-04 09:16:54 Rating:

Atunci când inima ne trimite semnale de alarmă, trebuie neapărat să le ascultăm și să acționăm! Asta i s-a întâmplat autoarei. Căsătorită nu de mult timp, Liz nu se simte la locul ei, are un dezechilibru emoțional și se simte total pierdută. După lungi momente de gândire și când realizează că într-adevăr nu mai poate continua așa, înaintează cererea de divorț. Soțul este luat prin surprindere și totodată reacționează cum Liz nu s-ar fi gândit niciodată, în loc să-i redea libertatea și să încheie relația pe cale amiabilă, acesta îi pune bețe-n roate și transformă divorțul într-un adevărat iad. Pe durata divorțului se îndrăgostește de David, însă chiar dacă atracția e maximă și aceșia se iubesc, se pare că și acum Liz simte că-i lipsește ceva. Pacea interioară.

Simte nevoia din ce în ce mai accentuată de-a părăsi totul și de a se regăsi pe sine, astfel plănuiește o călătorie în trei țări importante pentru ea: Italia (pentru că de mult voia să învețe limba italiană), India (voia să se refugieze și să mediteze) și Indonezia (i s-a spus cândva că trebuie să revină în Bali).

Încrezătoare în alegerea ei, profită de frumusețea Italiei, ajutată de noi prieteni învață limba și se îndrăgostește de bucătăria italiană. În India reușește, după nenumărate încercări, să-și restabilească echilibrul interior după lungi ore de meditație și refugiu. Se apropie de Dumnezeu și găsește în relația cu acesta tot ce căuta de atât de multă vreme: pace, armonie și liniște. Își propune să continue cu aceste meditații și să-și păstreze acest ritual de întâlnire cu sine. În Bali se bucură de simplitatea vieții și încearcă să facă ordine în suflet. Ketut, vraciul care acum câțiva ani îi citise în palmă că trebuie să revină aici, își aduce aminte de ea și o ajută cu sfaturi în a-și păstra echilibrul (și aici m-a încântat un aspect, și anume că vraciul susține faptul că noi ne naștem cu patru frați alături – patru virtuți necesare oricui ca să se simtă în siguranță și fericit în viață: inteligența, prietenia, tăria și poezia. Dacă în momentele noastre de dezbinare cerem ajutorul acestor patru frați, atunci ne va fi mai ușor să ne găsim echilibrul).

După o perioadă lungă de liniște, îndrăznește să iasă în lume, să-și facă noi prieteni și să petreacă. Astfel, se împrietenește cu Wayan și fetița acesteia, Tutti – pe care le ajută să-și construiască o casă în urmă strângerii unor fonduri de la prietenii ei din America. Tot aici îl întâlnește și pe Felipe, un bărbat mai în vârstă ca ea, însă care și-a păstrat sufletul tânăr. Acesta îi reamintește ce înseamnă să fie iubită și apreciată și astfel încep o poveste de dragoste plină de speranțe.

Toată această călătorie este un semnal de alarmă și pentru noi. Trebuie să învățăm că doar fiind în pace cu noi înșine vom reuși să fim fericiți și în relațiile cu ceilalți. Întâi de toate trebuie să facem ordine în gândurile și viața noastră. Multe fragmente pun cititorul să mediteze și să refleteze la propria lui viață. Odată cu această călătorie am putea spune că și cititorul pornește alături de Liz și își descoperă anumite slăbiciuni și puncte de echilibru.

“Am auzit spunându-se că prin rugăciune vorbești cu Dumnezeu, în timp ce prin meditație îl asculți.”

“Tu ești cel care trebuie să se oprească la un moment dat, pentru că timpul cu siguranță n-o va face. Va trebui să recunoști că nu-l poți prinde din urmă. Că nici nu trebuie să-l prinzi.”

“Oamenii au tendința să considere fericirea un noroc care dă peste ei, ceva ce te va învălui, ca vremea frumoasă, dacă soarta îți surâde. Doar că fericirea nu funcționează așa. Fericirea e consecința propriului efort. Te lupți pentru ea, muncești pentru ea, insiști, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care îți apar în viață. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să lenevești, să renunți la a o menține: trebuie să te străduiești din răsputeri să înoți contra curentului, ca să fii veșnic în unda fericirii, ca să plutești mereu deasupra ei. Căci dacă nu faci asta sentimentul lăuntric de mulțumire se vă scurge încet-încet din tine. E ușor să te rogi când ai nevoie de ajutor, dar să continui să te rogi chiar și când criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ți ajută sufletul să păstreze tot ce a reușit cu greu să dobândească.”



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!