Recenzie Cascada soaptelor scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Două vieți paralele, la propriu și la figurat. Mark se bucură de vacanța dinaintea ultimului an de liceu, se antrenează pentru un concurs de mountain bike, are parte de-o familie iubitoare și mai face câte-un bănuț având grijă de gazonul câtorva vecini. Susanna se bucură de o oră pe zi de libertate, restul timpului având grijă de-o familie, îngrijește casa, crește copii stăpânilor, gătește pentru toți și asta pentru că tatăl vitreg a decis că nu mai are loc sub acoperișul propriului ei cămin și a decis să o vândă.
Ambii, de aproximativ 18 ani, trăiesc vieți diferite și paralele, căci Mark trăiește-n prezent, profită din plin de traiul accesibil din 2016, iar Susanna își ascunde lacrimile și își blestemă traiul în anul 1796.

În urma unui antrenament cu bicicleta prin pădurea de lângă marginea orașului Raleigh din Carolina de Nord, Mark o zărește pe Susanna în apropierea Cascadei Șoaptelor. Inițial nu realizează dacă imaginația îi joacă feste din cauza oboselii sau e adevărat de vede. Susanna nu seamănă deloc cu celelalte fete pe care le cunoaște, ea poartă niște haine ciudate, nu are încălțăminte și părul îi stă ascuns sub o bonetă învechită. Îndrăznește să se apropie de ea, aceasta cutremurându-se de prezența lui. După anumite încercări de-a purta un dialog, Mark își dă seama că fata pare a fi dintr-un alt loc pentru că nu e deloc la curent cu ceea ce știe el, ba mai mult, Susanna afirmă că trăiește-n secolul XIII. Cum e posibil? Cascada Șoaptelor se pare că-i vine în ajutor fetei, fiind singura care știe necazurile Susannei, având în vedere că acela-i locul în care ea se retrage în puținul timp liber ce stăpânul i-l permite. Cascada lasă un portal deschis între secole, între cele două lumi atât de diferite, și astfel cei doi se pot vedea și își pot împărtăși unul altuia viața.

Fascinat de lumea Susannei și în același timp furios pe stăpânul acesteia care-i face viața un calvar, supunând-o la pedepse aspre și bătăi dureroase, Mark se documentează și încearcă în fel și chip să o salveze și fără să-și dea seama ajunge să o iubească într-un mod cât mai sincer. Susanna își pune toată încrederea în el și știe că doar Mark o mai poate salva și îi poate schimba destinul.

Cartea e deosebită prin felul în care autoarea își imaginează povestea celor doi adolescenți și mai ales prin modul în care descrie prin ce-au trebuit să treacă pentru a schimba istoria. Mi-a plăcut foarte mult și mare mi-a fost bucuria când am aflat că mai e un volum, însă nu s-a tradus încă în România. Abia aștept să aflu ce-au mai făcut Susanna și Mark și la ce încercări a mai fost pusă dragostea lor, care sper că va triumfa până la final, în ciuda diferențelor dintre ei.

“O carte nu e decât hârtie împroșcată cu cerneală până ce mintea unui cititor nu îi dă viață.”

“- Înainte de a pleca, vreau să te uiți în sus.
- De ce? Se uită în sus, spre cer, și face ochii mari. Uau!
Stelele împânzesc cerul ca niște luminițe albe ce pulsează pe înalturile negre-albăstrii.
(…)
- Trebuie să plec, spun și mă salt pe vârfuri ca să-l sărut pe obraz, mirată de moliciunea pielii lui. Îți mulțumesc pentru carte.
Mă trage într-o îmbrățișare scurtă și oftează.
- Mulțumesc pentru stele.”