Recenzie Colind de Crăciun scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Inițial am crezut că-i o singură poveste, însă după ce-am răsfoit cartea și am văzut cuprinsul mi-am dat seama că de fapt sunt cinci. Toate poveștile se petrec în preajma Crăciunului și încearcă să scoată în evidență faptul că de multe ori trăim orbește, nu apreciem ce avem și nu suntem conștienți de efectele comportamentului nostru.

Charles Dickens are un stil aparte de-a povesti, parcă te-ar transpune lângă focul sobei, în brațele cuiva drag (părinte, bunic) care-ți citește, poți simți căldura cuvintelor și duioșia cu care le transpune pe hârtie. Chiar dacă poveștile sunt scrise la persoana a III-a, de multe ori vocea povestitorului se strecoară printre rânduri, ceea ce-ți dă impresia că povestea ți-o citește el, chiar în momentul acela.

Povestea „Colind de Crăciun” mi-a plăcut cel mai mult! Jacob și Scrooge sunt doi parteneri de afaceri, ambii avari, posaci, neprietenoși, ba chiar deloc sociabili. Zilele treceau pe lângă ei fără ca aceștia să se bucure de viață. Jacob moare înaintea Crăciunului, iar Scrooge rămâne singurul deținător al afacerii. Acesta din urmă, în Ajunul Crăciunului, este vizitat de spiritul prietenului său care nu-și găsește liniștea din cauza felului în care a trăit. Jacob îl sfătuiește pe Scrooge să se schimbe, acum cât nu e prea târziu și mai are timp. Pentru a-și da seama de greșelile lui, Fantoma Crăciunurilor Trecute îi aduce aminte lui Scrooge de cum era el înainte, cum aștepta cu nerăbdare Crăciunul, cum zâmbea și cum se bucura de tot ce-l înconjura, mai apoi, Fantoma Crăciunului prezent și cea a Crăciunurilor Viitoare îi arată cum s-a schimbat el, cum a ajuns și cum viața lui s-a schimbat în rău și cum asta i-a închis inima și întristat sufletul. Scrooge își dă seama de greșelile lui și își îndreaptă viața.

În „Omul bântuit și pactul cu fantoma”, ultima poveste, ni se prezintă un bărbat ce vrea să-și lepede amintirile urăte, să uite de clipele grele prin care a trecut. O fantomă îi propune să-i ia toate aceste frânturi din viața sa, însă îl avertizează că acest fapt va avea consecințe asupra celor din jur. Din egoism, el acceptă pactul, însă după ce observă suferința celor din jur și faptul că nu mai apreciază nimic din jurul lui, căci altfel vezi lucrurile după ce te-ai trudit să o scoți la capăt, își dă seama că amintirile mai puțin plăcute fac parte din viața lui și că fără ele nu se poate bucura de prezent.

Celelalte povestioare, “Greierul casei”, “Clopotele” și “Lupta vieții”, au ca puncte centrale aceleași valori. Toate scot în evidență faptul că trebuie să apreciem ceea ce avem, să fim buni la suflet și să ne iubim aproapele. Toate cele cinci povești se petrec în perioada Sărbătorilor de Iarnă, poate pentru că de Crăciun lumea devine un pic mai bună și ne gândim mai mult la cei dragi și la cei nevoiași, iar autorul încearcă să ne spună că tocmai aici greșim, că nu suntem așa pe toată durata anului. Am trăi mai fericiți și mai în armonie cu cei din jurul nostru dacă am purta Crăciunul în suflet tot timpul.

“Am socotit întotdeauna vremea Crăciunului, atunci când îi vine sorocul pe lângă respectul ce i se cuvine datorită numelui şi obârşiei sale sfinte, dacă se poate judeca în afara acestora , un răstimp fericit, e vremea bunătăţii, a iertării, a milosteniei, a bucuriei, e singurul răstimp pe care-l cunosc în lungul calendar al anului, când bărbaţi şi femei par să-şi deschidă, cu mărinimie, la unison, sufletele ferecate si să se gândească la cei mai prejos decât ei, ca şi cum ar fi cu adevărat călători spre mormânt, ca şi ei, şi nu o altă specie de vietăţi, cu alte destinaţii.”

“În ciuda contradicțiilor și victoriilor tăcute, mari sacrificii de sine și acte de nobil eroism, pe care nu le cunoaștem deoarece nu sunt consemnate de istorie și se petrec prin colțuri și unghere, în mici gospodării și în inimile oamenilor.”

„Din cauza unor necazuri și tristeți, noi, oamenii, nu vedem nici jumătate din binele care există chiar lângă noi.”