Recenzie Scrisorar scrisa de "stefania980"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Duiosie. Doi iubiti despartiti de un razboi isi scriu peste timp si peste viata, fara ca scrisorile sa ajunga de la unul la celalalt. Sasa, Sasenka! Volodenka! Atat si fara sa mai citesti si celelalte apelative pline de dragoste si ajunge la tine un val de duiosie si stii deja de la inceput ca o sa-ti placa cartea asta. E scrisa in vremurile noastre dar iti aduci imediat aminte de clasicii rusi, asta si pentru ca pe de o parte ea, Sasa avanseaza in viata, incearca sa faca un copil, ii mor parintii iar el ramane prins in Rascoala Boxerilor (mai multe puteri occidentale aliante impotriva Chinei) in jurul lui 1900.

Scrisorile pe care si le scriu sunt motivul care le da speranta sa mearga mai departe, certitudinea dragostei reinnoita de dor e punctul de sprijin si esenta existentei spre care converg povestile lor, intr-un final pregatit de El pentru reintalnire.

Foarte emotionante scrisorile, viata de zi cu zi si viata de razboi, ambii isi pun intrebari si ce descopera impartasesc unul altuia si asa ajung si la noi:

" - Nu te agata de cuvinte. Sunt numai o traducere. Doar stii ca orice cuvant este numai o traducere proasta a originalului. "

De cate ori nu am simtit ca ce spunem nu are nici o legatura cu ce simtim sau cu ce am vrut sa spunem?

"Sa te nelinistesti in legatura cu ce va fi cu tine dupa moarte e ca si cum te-ai intreba ce se va intampla cu pumnul pe care il vei deschide sau cu piciorul indoit din genunchi, atunci cand te ridici."

Sau o explicatie pentru deja-vu:

" Ma gandeam ca secretul deja-vu-ului consta, probabil, in faptul ca in cartea existentei toate sunt scrise, desigur, numai o singura data. Dar prind din nou viata, cand cineva reciste o anume pagina, care a mai fost citita candva.[...] Deci, pur si simplu, cineva citeste iar aceste randuri, iata care este secretul deja-vu-ului."

Scrisorar este a doua carte scrisa de Siskin care a fost tradusa in romana, prima fiind Parul Venerei, si aceasta cu referinte bune. Urmeaza traducerea si pentru "Luarea Izmailului". Toate cele trei carti au fost dramatizate si puse in scena la Moscova, desi autorul a emigrat inca din 1995 in Elvetia.