Recenzie Ciresarii (5 vol) scrisa de "buciuradu"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Ultimul volum al acestei serii fascinante ne aduce la malul marii. Autorul continua sa ne surprinda si pastreaza suspansul pe toata durata lecturii.
Ca si in primul volum, echipa devine completa pe parcurs. Tic alege sa ramana acasa, dar nu rezista prea mult. Pornind de la o imagine pe care Ionel a avut impresia ca a vazut-o, ciresarii pornesc in cautarea palatului de clestar. Ca in final sa descopere cu totul altceva.
Volumul pare a fi dedicat lui Tic si lui Ursu. Prietenia lor stransa parca face un pas in fata randurilor si capteaza atentia mai mult decat celelalte fapte prezentate. Se dovedesc a fi persoane cheie in rezolvarea enigmei. Ne este prezentat un Tic care incearca in fiecare moment sa isi depaseasca eroul si prietenul cel mai bun. La randul sau, el este un erou pentru copiii de varsta lui sau mai mici. Desi inca este un copil, sunt putine momentele in care tradeaza acest lucru. Alaturi de el, Ursu apare ca persoana careia ii place sa rezolve lucrurile si sa isi pastreze modestia caracteristica. Legatura cu Lucia trece la un alt nivel, finalul cartii provocandu-ne sa visam la un viitor frumos al lor impreuna.
Privind in urma la cele cinci volume, pare ca am fost cu ei in fiecare expeditie. I-am vazut maturizandu-se si invatand lucruri noi. Desi este frumoasa aceasta evolutie, parca a trecut prea repede. Parca asemeni lui Tic, am mai vrea o aventura, o locatie nou, o alta enigma de rezolvat. Dar e sfarsitul. Ramane sa ne bucuram de momentele traite si sa ne amintim cu drag de expeditiile ciresarilor.