Recenzie Cel care ma asteapta scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Stiam, cand am inceput cartea, ca nu are cum sa fie o poveste prea vesela. Viata unei femei in Iran nu a fost niciodata roz, din cauza conditiilor pe care deja le cunoastem bine: lipsa drepturilor, tratamente inumane oferite de membrii familiei, ba chiar incurajarea societatii de a le pedepsi pentru te miri ce abateri de la “norma”.

Destinul lui Masumeth, protagonista cartii, este unul dintre cele mai dificile despre care am citit, sau care s-ar fi putut intampla in realitate. Cele cateva episoade de fericire, adunate la un loc, sunt infime pe langa cele nesfarsite de disperare, deznadejde, frica, revolta, durere care i-au marcat existenta de-a lungul a cincizeci de ani, cuprinsi intre copertile cartii.
Povestea are un inceput inocent: tanara Masumeth, aflata la varsta de saisprezece ani, se indragosteste de un baiat pe nume Saeid care lucreaza la o farmacie de pe strada care duce la scoala. Are si o prietena buna, Parvaneth, care intermediaza legatura dintre ei si merge la scoala in fiecare zi, ceea ce reprezinta un privilegiu pentru fetele din orasul in care traieste.
Desi ii sunt de ajuns putine lucruri ca sa fie fericita, Masumeth nu are parte nici macar de atat.

Fratii ei sunt oameni violenti si fanatici, iar faptul ca ea a luat calea studiilor reprezinta o inutilitate si o pierdere de vreme in detrimentul unei posibile casatorii. Mama ei nu are niciun cuvant de spus in familie, decat cel mult impotriva ei, pentru simplul fapt ca este fata. Doar tatal ei are o sclipire de umanitate, care e insa prea slaba pentru a se pune contra curentului. Astfel, etapa de adolescenta a lui Masum ia sfarsit in mod tragic: fratii ei afla de pretendentul Saeid si considera ca atenteaza la onoarea ei si a intregii familii. Astfel, dupa amenintari si atacuri se asigura ca cei doi nu se mai pot vedea. Legaturile lui Masum cu prietena ei, cu scoala si cu lumea sunt taiate artificial, urmand sa se urgenteze casatoria cu primul pretendent.

Masum are noroc si este casatorita cu un barbat demn. Desi acesta o incurajeaza sa devina o femeie culta, ii ofera toata libertatea din lume si chiar isi castiga dreptul la iubirea conjugala, ideologiile politice la care adera il fac sa alunece in extrema cealalta: este pornit sa realizeze o revolutie si ajunge sa-si neglijeze familia si sa ignore toate traditiile musulmane cu care Masum a fost invatata, inclusiv cele la care ea tinea.

Se vor scurge o gramada de ani grei: revolutia iraniana, pericole iminente pe strada, lipsa veniturilor pentru familie, lipsa unui tata care sa protejeze familia (in care apar treptat trei copii), la care se adauga continua judecare a lui Masum, de catre toti cei din jur: de la familie la colegi munca si pana la propriii ei copii.

Singurii oameni care i-au inseninat viata, vor ramane prietena cea draga Parvaneth si Saeid, prima dragoste. Dar asta nu va fi de ajuns pentru a invinge un intreg sistem, format din prejudecati, absurditati si contradictii. Masum este nevoita sa poarte o cruce nedrept de grea si sa aiba un cuvant prea slab de spus in propria ei viata, in ciuda luptei pe care n-o abandoneaza un moment.

“Cel care ma asteapta” mi s-a parut bine scrisa, palpitanta si de-a dreptul uimitor felul in care se succeda anii, fara a crea impresia de graba. Este o carte buna, poate cam dura, dar cu siguranta realista. Exista riscul sa va intristeze, dar eu zic ca de data asta, doar de data asta… subiectul merita.