Recenzie Umbra vintului scrisa de "Gavrilut Roxana"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Despre Umbra vântului aş putea vorbi încontinuu; aş putea să vă povestesc de la începutul romanului până la sfârşit. Ce-i drept, farmecul ar dispărea definitiv, pentru că nu am capacitatea de a exprima ceea ce Zafon a scris în această carte-minune.

’’Am copilărit ptintre cărţi, făcându-mi prieteni invizibili în pagini care se descompuneau în pulbere şi al căror miros încă îl mai păstrez pe mâini.’’

Daniel Sempere Martin e fiul unui librar din Barcelona. Orfan de la o vârstă fragedă, Daniel îşi găseşte prieteni în cărţile pe care le primeşte de la tatăl său. La vârsta de 10 ani (’’aproape 11’’) este dus în ’’Cimitirul Cărţilor Uitate’’, un loc secret de care nu ştie aproape nimeni. ’’Alege-ţi o carte!’’ îi spune tatăl său, de care va trebui să aibă grijă şi s-o scoată din negura uitării.

Cartea pe care o alege este Umbra vântului, scrisă de Julian Carax. Cartea îl fascinează într-atât de mult încât îşi doreşte să afle cine a fost acest Julian Carax pe care nimeni nu-l cunoaşte cu excepţia câtorva persoane.

Se întoarce în urmă cu 45 de ani până ajunge la viaţa lui, viaţa familiei, prietenii, iubirile şi suferinţa.

Romanul e mai mult decât, să zicem, o carte care-ţi place. De Zafon citisem doar Prinţul din negură care mă fascinase îndeajuns de mult încât să caut alt roman aparţinându-i spaniolului.

Am fost intrigată, mi-am făcut o imagine falsă a tuturor personajelor şi am descoperit în final că intuiţia mi-a fost greşită.

Te îndrăgosteşti imediat de Daniel, căruia-i observăm evoluţia, râvna cu care încearcă să aducă ceva îngropat la lumină.

Titlul nu mi-a elucidat nici o nelămurire până nu am deschis cartea. Julian Carax, nu tocmai cu o soartă scriitoricească prea bună, dispare deodată lăsând numai semne de întrebare, cel puţin aşa li se dezvăluie lui Danieil şi prietenului său, Fermin.

E un triller gotic care te plimbă prin toate genurile, de la roman de dragoste, la cel istoric, de la cel poliţist, la cel fantastic.

Nu m-aş fi aşteptat să fie atât de interesantă cartea, dar acesta e adevărul. În timpul lecturii acestuia am redus din orele de somn pentru a continua, pentru a afla misterul ce zace pe fiecare pagină.

Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost trecerea rapidă de la o poveste la alta. Acum suntem martori la iubirea neîmpărtăşită dintre Clara şi Daniel, dar imediat suntem transpuşi în secolul lui Carax.

Veţi face cunoştinţă cu oameni ciudaţi, cu poliţisţi neiertători şi groaznici, precum Fumero, vi se va face milă de Jacinta Coronado, vă veţi întreba ’’de ce el?’’, îl veţi cunoaşte pe Lain Coubert, omul însetat de distrugere a cărţilor. Veţi cunoaşte un univers pe care nu vi l-aţi imaginat niciodată şi, pe lângă toate acestea, veţi cunoaşte o Barcelonă de după un război, cu străduţele şi vilele sale.

Sunt multe detalii care ajută la formarea acelei pânze, dar nicio clipă nu ai tendinţa să crezi că vei renunţa la ea, ci, dimpotrivă, vrei s-o faci cunoscută şi altora pentru că e o carte ce merită citită, poate chiar introdusă în programa şcolară.


Carlos Ruiz Zafón (n. 25 septembrie 1964, Barcelona) este un scriitor din Spania. A lucrat în publicitate, a colaborat la ziarele "La Vanguardia" și "El País" și, pentru câțiva ani, a locuit la Los Angeles, unde a lucrat ca scenarist. Și-a început cariera literară în 1993 cu o carte pentru copii, El Príncipe De La Niebla („Prințul din negură”), pentru care a primit Premiul Edebe.

Ce spun alţii:

„Daca ati crezut cumva ca marele roman gotic a murit odata cu secolul al XIX-lea, Umbra vintului o sa va faca sa va razganditi. Un roman de prima mana, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.“ - Stephen King

„Umbra vintului este, in fond, o scrisoare de dragoste adresata literaturii si cititorilor la fel de pasionati de povesti precum tanarul erou al cartii.“ - Entertainment Weekly

„O aventura fantastica, un roman scris parca de Jorge Luis Borges in stilul Numelui trandafirului. Zafon are grija sa dozeze iubirea, magicul, crimele si nebunia astfel incat sa-l captiveze pana si pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!“ – Elle

Citate:

’’Inima unei muieri e-un labirint de subtilităţi care sfidează mintea necioplită a bărbatului mincinos.’’

’’Şi de aceea crezi că, dacă ajungi să dezlegi misterul lui Julian Carax şi să-l salvezi de la uitare, chipul mamei dumitale se va întoarce?’’

’’Există termiţe mai grele decât cuvintele.’’

’’În întuneric, acoperit cu o pălărie şi un fular, cu mănuşi şi gabardină, era o umbră printre atâtea altele.’’

’’Julian îmi spusese cânva că o povestire e o scrisoare pe care autorul şi-o scrie sieşi pentru a-şi povesti lucruri pe care, altminteri, nu le-ar putea afla.’’