Recenzie Printesa gheturilor scrisa de "Gavrilut Roxana"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

’’Casa era pustie şi goală. Răcoarea pătrundea în toate ungherele. O pojghiţă de gheaţă se formase în cadă. Pielea femeii începuse să capete o nuanţă uşor vineţie. I se părea ca o prinţesă întinsă acolo. O prinţesă de gheaţă. Podeaua pe care stătea era rece ca gheaţa, dar frigul nu o deranja. Întinse mâna şi o atinse. Sângele de pe încheieturile ei se închegase de mult. Dragostea pentru ea nu fusese niciodată mai puternică, îi mângâia braţul ca şi cum ar fi mângâiat sufletul care părăsise corpul. Nu se uită înapoi când plecă. Nu era adio, ci pe curând.’’

Timpul nu mai există; nu mai suntem în contra-timp. Reuşim să evadăm dintr-o lume anostă şi... găsim refugiu în minunata carte a Camillei Lackberg, Prinţesa gheţurilor.

Suntem martori la o crimă violentă, Alexandra Wilker, care e găsită moartă în cadă, în casa unde în fiecare weekend mergea. E găsită de prietena pe care nu o mai văzuse de 25 de ani.

Am devenit, de câţiva ani, o devoratoare a cărţilor poliţiste. Orice găseam şi se încadra în categorie trebuia să-mi aparţină. Camilla Lackberg mi-a ajuns în mâini, ei bine, datorită unui concurs. Cum am primit-o, i-am făcut cunoştinţă cu prietenele sale din bibliotecă şi astfel, după câteva săptămâni am spus : ’’Trebuie să o citesc cu orice preţ. Mă îndoiesc că am putut-o lăsa atâta timp închisă. Simţeam că era moartă. Nu era nimeni să o deschidă, acolo, între celelalte cărţi.

Camilla Lackberg creează un roman cu personaje complexe. Oricât de mult ne-am gândi nu putem găsi făptaşul crimei... ’’Ceva nu se leagă’’ e expresia pe care o întâlnim. Suntem duşi pe piste false, rămânem muţi în faţa ingeniozităţii autoarei.

Pe de o parte e moartea acestei femei de 35 de ani, pe de alta descoperirea criminalului. Însă această descoperire aduce cu ea secrete de mult îngropate, uitate în negura vremii.

Analiza psihologică a fiecărui membru al familiei, al fiecărui prieten şi duşman dă posibilitatea oricărui cititor să creadă că X, Y sau Z e criminalul. Ajungem la sfârşit când, cu ajutorul lui Patrik Hedstrom adevărul ni se relevă.

Camilla Lackberg s-a născut la 30 august 1974 în Fjällbacka, Bohuslän, cărţile sale fiind traduse în 33 de limbi. Ne mărturiseşte că: ’’Mai întâi am în minte imagini, apoi poveștile încep să ia contur din acele imagini. Tot ce scriu vizualizez în minte, văd povestea, iar povestea se învârte în capul meu 24 de ore din 24.” E numită ’’Agatha Christie a Suediei’’.

Învăţăm să privim moartea ca pe o prelungire a vieţii. ’’Moartea se afla, de asemenea, acolo, ca de obicei. Stătea la pândă pe margine, frecându-şi satisfăcută mâinile. Aşteptând ca el să facă o mişcare , să facă ceva, orice. Singurul lucru pe care-l putea face era să se prefacă a nu vedea Moartea. Să o ignorte până aceasta ar fi dispărut. Poate că atunci imaginea şi-ar fi putut recăpăta licărirea trandafirie.’’

Cred că e destul ceea ce am scris; o recenzie trebuie doar să dea un impuls, nu să fie un întreg rezumat. Trebuie să citiţi o recenzie, oricât de scurtă pentru a reuşi să fiţi captivaţi.

Ce spun alţii:

’’Un scriitor scandinav de top.» The Times

’’O carte care îţi dă fiori pe şira spinării, lucidă, glacială, ca şi mediul pe care îl descrie.’’ The Literary Review

’’O capodoperă a romanului poliţist scandinav.’’ Val McDermid

’’Personaje fermecătoare şi un suspans teribil la această nouă Agatha Christie a Suediei.’’ My Life

’’Intriga este absolut superbă. O carte pe care nu o poţi lăsa din mână.’’ Sala Allehanda, Suedia


Vă doresc lectură plăcută!!