Recenzie Insecta scrisa de "Criss Tina"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Bag seama ca expresia „esentele tari se tin in sticlute mici” ii vine ca o manusa Insectei lui Claire Castillion. Marimea „sticlutei” vine de la faptul ca volumul de fata are doar 130 de pagini (un numar relativ mic ar spune cititorii de cursa lunga). Te gandesti in prima instanta ca este o ocazie buna de a citi ceva rapid si fara prea multa bataie de cap. Cel putin asta mi-am zis eu, volumul meu face parte din colectia Cotidianul, cine nu isi aminteste perioada respectiva - trezit la 5 dimineata, fugit repede la chiosc, „negociat” cu vanzatorul pentru a te asigura ca prinzi si tu un exemplar. Ehe, ce vremuri! Fara analiza, fara sa ma gandesc daca imi doresc neaparat cartea din saptamana respectiva sau nu, am ajuns sa imi imbogatesc biblioteca cu zeci de volume (cu promisiunea solemna sa le citesc, ceea ce am si facut cu o buna parte din colectie). Apoi, stim cum se intampla, apare altceva si altceva sau iti recomanda cineva o carte si unele volume ajung sa te „astepte” sa le descoperi luni daca nu chiar ani de zile. Ei bine, eu am facut cunostinta cu Claire anul acesta, tot studiam biblioteca de sus in jos, de jos in sus, de la stanga la dreapta – asteptand sa fiu ademenita de vreun titlu intr-o zi de sambata.

Privirea mea a „localizat” Insecta si nu in ideea de a o fringe, am luat cartea, nu m-am uitat pe „ambalaj” sa citesc ingredientele (sunt destul de dese momentele de acest gen in care efectiv nu vreau sa citesc pe coperta despre ce este vorba, sa fiu surprinsa complet) si am deschis-o, mi-am cautat o pozitie confortabila pe fotoliu si am inceput. Eii, eu am crezut ca m-am asezat pe fotoliul meu moale de acasa nu pe scaunul unui roller coaster amenintator, inalt si rapid.

Calatoria a inceput, langa mine sta linistita si cu un zambet usor dispretuitor Claire, imi promite explorarea unei zone tabu, una dintre zecile de zone tabu - relatia mama-fiica! Ok, ce Dumnezeu poate sa imi spuna? ca ne mai certam cu mamele/fiicele noastre, mai stam suparate zile intregi dar ca, pana la urma, sangele apa nu se face, nu? Si totusi de ce privirea malitioasa?!

Ei bine, nu! Cred ca atunci cand vrei sa te faci auzit, cand vrei sa iti expui punctul de vedere trebuie sa ai si o doza de exagerare, altfel cum ai putea capta atentia?

Si cum stau eu in scaunul meu din roller coaster imi zic ca pot „digera” 2-3 valuri periculoase, ei bine, ai parte de 19. 19 povestiri ce te vor face sa exclami „Dumnezeule” de cateva ori sau „Gizas – in cazul meu  „, care iti vor da o senzatie de disconfort, ca o pietricica in pantof, o mana dusa involutar spre gat sau senzatia ca o cravata te sugruma. Aici vorbim despre o relatie bolnavicioasa intre mama si fiica. O mama isi ucide unul dintre copii deoarece sotul si-a „dorit” unul; o mama suspecteaza o relatie de natura incestuoasa intre tata si fiica si o „trece” cu vederea, superficialitatea si enervarea vis a vis de boala mamei (cancer) a unei tinere, o mama care isi injecteaza copila cu dejectii (spre binele ei), abandonul intr-un azil de batrini – singuratate, nebunie, nesiguranta, lipsa comunicarii, lipsa afectiuni reale sunt doar o parte din temele abordate in aceasta colectie de povestiri. Deranjat, nu-i asa?

Cu atat mai deranjant cu cat povestirile sunt scrise la persoana I, stilul autoarei fiind unul fluid, natural, rapid, nu iti lasa timp sa digeri, sa te relaxezi, ochii si mintea ta galopeaza peste randuri si iti doresti ca totul sa fie o gluma bolnava.

Apoi, dupa zeci de minute ce nu pareau sa se mai termine ajungi la ultima pagina... respiri usurata si iti rostesti in gand „Slava Domnului ca este fictiune”, si te bucuri de normalitatea pe care o traiesti, insa, ai uitat-o pe Claire care tocmai si-a scuturat un pic de praf de peste umar langa tine, un praf de cuvinte, te priveste fix in ochi, ii percepi limpezimea privirii si iti spune in timp ce se indeparteaza de langa tine in drum spre noul ei cititor „Esti sigura ca nu este si aceasta normalitatea cuiva?”

Este o lectura incomoda, am sa raman fidela acestui lucru, e greu sa spun in definitiv daca mi-a placut sau ba. Ce pot spune este ca mi-a oferit stari dintre cele mai diverse pana la teama si acest lucru, dupa parerea mea, alaturi de alte calitati necesare unei carti fac o lectura reusita si o carte buna ce nu o vei uita prea usor.