Recenzie Lupul de stepa scrisa de "Adelydda"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Romanul a apărut în anul 1927 și câțiva ani mai târziu primește Premiul Nobel pentru literatură. Este o carte frumos scrisă, însă trebuie să fii foarte atent atunci când o citești, există foarte multe dedesubturi.
„Ce lucruri bune sunt împăcarea, absența durerii, zilele suportabile, ce trec furiș, în care nici durerea, nici plăcerea nu îndrăznesc să ridice glasul.”
În prim plan îl avem pe Harry Haller, numit ”lupul de stepă”, un om singuratic, ciudat, cu o viață bizară…
”Fericirea aceasta este și ea sterilă. Mă mulțumește, dar nu mulțumirea este hrana care îmi trebuie mie. Ea îl adoarme pe lupul de stepă, îl face sătul. Dar nu este o fericire pentru care să mori.”
Niciodată mulțumit de viața sa, el se aseamănă cu specia lupului de stepă, mereu în căutare de altceva. Romanul vorbește, de fapt, despre antagonia om-lup. Există valențe psihologice, sociale și chiar și filosofice.
”Dar vezi tu, în eternitate, timpul nu există. Eternitatea nu este decât o clipă, abia ajunge ca să faci o glumă.”
Întâlnim noțiunea de timp, de viață, de fericire, de nefericire…noțiuni prezente în viața fiecăruia dintre noi.
”De vreme ce am ieșit din pântecele unei mame, sunt vinovat, sunt condamnat să trăiesc, am datoria să aparțin unui stat, să fiu soldat, să ucid…”
Viața este privită pe alocuri ca o condamnare, ca un surghiun la existență. Dorește să se sinucidă, însă renunță. De ce?
Este o carte interesantă, aflați cum este viața unui om singuratic, ce gândește el, ce speranțe și năzuințe are…Anumite lucruri sunt greu de înțeles, este într-adevăr o carte nu accesibilă multora. Nu toți o înțeleg. Dar poate că autorul nici nu și-a dorit ca cititorii să–i înțeleagă pe deplin cartea, poate a vrut ca cel care o lecturează să se regăsească, să afle, să înțeleagă. Mi-a plăcut.