Recenzie Dragostea in vremea holerei scrisa de "Adelydda"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

” Era o fantomă într-o casă străină care devenise peste noapte imensă și pustie, în care rătăcea dezorientată, întrebându-se nedumerită cine oare era mai mort: cel care murise sau cea care rămăsese în viață…”
Este un roman superb, primul pe care îl citesc din romanele lui Marquez…mi-a plăcut, este plin de savoare, mereu ești ținut cu sufletul la gură, nu te plictisești o secundă.
Cartea povestește destinul a doi îndrăgostiți, Florentino Ariza și Fermina Daza, doi tineri care se iubesc, se despart și…se întîlnesc din nou după mai multe decenii.
El o mai iubește, a iubit-o mereu, ea însă a plecat din viața lui, căsătorindu-se cu un alt barbat, mai înstărit decât el, cu doctorul Juvenal Urbino.
Sincer, m-am intrebat pe parcursul întregii cărți de ce iubirea lor nu a durat, de ce ea nu l-a mai iubit brusc.

” Omenirea, întocmai ca oștirile pe câmpul de luptă, avansează cu viteza celui lent.”Superb, nu?
” Se întrebă în sinea ei cu ce drept acceptase rolul de mesager al iubirii o femeie care îi răsturnase temeiurile vieții…”
Ca cititoare a acestei minunate cărți, mi-am dat seama de un lucru…viața este imprevizibila. Azi ești iubit, iubești…mâine poate totul dispare. Imprevizibil totul. Exact ca viața.