Recenzie Portretul lui dorian gray scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Portretul lui Gray este un roman care primeste de la mine toate laudele. Mi-a placut atat de mult incat sunt hotarata sa dau din nou paginile si sa copiez toate citatele delicioase si pline de substanta cu care e presarat din abundenta. Nici povestea nu e mai prejos. Este o lectie pe cat de fantastica, pe atat de realista, paradoxal.

Pe masura ce citesc mai mult despre aristocratii secolului XIX, capat certitudinea ca oamenii nu s-au schimbat mai deloc pana in prezent. Aceleasi tendinte, prejudecati, greseli, apucaturi si moduri de a privi lucrurile, diferit fiind doar contextul social si timpul in care acei oameni au trait. Dac-ar fi sa-l imaginez pe Dorian Gray ca un tip modern, din zilele noastre, ar fi foarte simplu. La fel si pe lordul Henry, care are un rol substantial in carte si care mi-a placut teribil de mult. Dar romanul nu pune accent pe comportamentul protagonistilor – de altfel comun epocii lor (si intr-un fel a noastre), ci pe filosofia care sta la baza alegerilor luate clipa de clipa. Aceste alegeri – ce pornesc din forul interior – se materializeaza in atitudini si actiuni ce vor contura in final destinul lor. Astfel, principiile hedoniste ale lordului Henry au rolul de a produce inca de la inceputul povestii un declic in mintea tanarului Dorian Gray, un baiat neprihanit si cu constiinta curata ca lacrima si de a-i trezi interesul pentru ceva “altfel”. La inceput doar curios, Dorian ajunge sa fie prins intr-o spirala a pacatului, in care greselile se transforma in fapte din ce in ce mai grave si reprobabile.

Tabloul pictat de Basil Howard inglobeaza perceptia artistului asupra tanarului Dorian. Prin adularea pana la extrem a modelului pictat, tabloul capata trasaturi supranaturale, ajungand sa se degradeze in acelasi timp in care se urateste sufletul lui Dorian Gray, iar chipul ii ramane proaspat ca de adolescent. Nu stiu cu certitudine, dar banuiesc ca ideea e complet originala. Pe de alta parte, exista trimiteri la Narcis din mitologie, pe care autorul il compara de cateva ori cu Dorian, mai ales prin iubirea excesiva de sine.

Desi e un roman clasic, “Portretul lui Dorian Gray” are incredibil de multe legaturi cu realitatea pe care o traim si noi. Se aduce in discutie natura egoista a omului, cautarea inconstienta a placerilor (lucruri pe care ni le reprimam si nici nu avem curajul sa recunoastem ca ne dau tarcoale), tentatiile lumii moderne (culmea, le regasim din plin in prezent) si multe altele, pe care le veti descoperi in timpul lecturii. Fiindca nu doar pasajele filosofice fac toti banii, dar si actiunea cartii, extrem de captivanta si incarcata de suspans pana la ultima pagina.