Recenzie Ce-as fi eu fara tine? scrisa de "MissValery"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Guillaume Musso ma recucereste cu fiecare carte citita. Si tot cu fiecare carte citita, ma surprinde. E greu sa anticipez cum vor evolua lucrurile de la o pagina la alta: o frumoasa si pasionala istorie de dragoste se poate transforma, cateva randuri mai jos, intr-o trepidanta poveste politista sau intr-un thriller intens. Aproape nimic nu e ce pare a fi la prima vedere, mai ales cand impresia initiala se bazeaza pe copertile adesea feerice ale cartilor sale. Stiu, nu e bine sa judeci o carte dupa coperta (cu atat mai mult dupa descrierea de pe coperta patru), dar mi se mai intampla sa ma las pacalita.

Romanul Ce-as fi eu fara tine? urmeaza o reteta similara: povestea de dragoste din primele pagini ale cartii face loc, destul de repede, unei intrigi politiste si catorva tuse de supranatural.

Nu numai o mare dragoste iti poate schimba viata, dar si o mare dezamagire. Respins de Gabrielle, cea pe care o considera iubirea vietii sale, Martin se dedica in totalitate meseriei sale de politist. Principalul lui scop pare sa fie capturarea lui Archibald McLean, un sofisticat hot de opere de arta despre care se stiu mult prea putine lucruri si care reuseste de fiecare data sa scape vigilentei autoritatilor. Dar Martin nu este ca ceilalti politisti: el are o determinare de fier, o inima ranita si ceva (sau pe cineva) in comun cu Archibald, ceea ce mai echilibreaza balanta, ba chiar o inclina usor in favoarea lui. Jocul de-a soarecele si pisica ii poarta si ne poarta de la Paris la San Francisco, dar si prin unele dintre cele mai cunoscute muzee ale lumii.

Gabrielle, personajul feminin al cartii, si-a pierdut tatal in urma cu 32 de ani si iubitul din tinerete acum 13 ani, numai pentru a-i regasi pe amandoi in acelasi timp. Cum alegi intre doua tipuri de dragoste? Cine va fi salvat? Ce-am fi noi fara iubire? Ce-as fi eu fara tine?

Ca si in cazul celorlalte romane semnate de Guillaume Musso, si in acesta sunt folosite diverse citate, la inceputul fiecarui capitol, in stransa legatura cu ceea ce urmeaza a fi citit. Cateva dintre preferatele mele:

"Uram sau iubim o persoana pentru exact aceleasi motive." (Russel Banks)
"Un sarut face mai putin zgomot decat un tun, dar ecoul lui dureaza mai mult." (Olivier Wendell Holmes)
"Viata noastra e o carte care se scrie singura. Noi suntem niste personaje de roman care nu inteleg intotdeauna prea bine ce vrea autorul." (Julien Green)

Fie si numai dupa acest lucru si tot este suficient pentru a recunoaste un roman in tipicul stil Musso. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure. De ce ai vrea sa schimbi un stil care a dus la vanzarea a milioane de exemplare?