Recenzie Sanctus scrisa de "CealaltaAncuta"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Deşi este la debut, Toyne scrie chiar bine, fără descrieri exagerate (ba chiar captivante – mai ales cele “un soi de” turistice), fără amoruri siropoase (cum aş fi bănuit eu că se întâmplă în astfel de cărţi, un el şi-o ea pleacă în căutarea adevărului şi-ajung să se mai şi iubească puţin prin peşteri, eventual cînd o bombă stă să-i ameninţe) ori comori ascunse.

Tot avem şi-aici ceva ascuns, însă e un… Sacrament, secretul bine păzit de călugării Sancti ascunţi în inima unui munte în care au fost săpate tuneluri şi alte încăperi. Sacramentul este… CEVA! Ceva ce, bineînţeles, veţi afla la sfârşitul cărţii. De sunteţi atenţi, dacă luaţi aminte la toate indiciile cărţii, vă veţi cam da seama ce-ar putea fi, asta cam pe la 80% de lectură parcursă. Dar tot o să staţi cu sufletul la gură, să vedeţi cine trăieşte, cine moare, ce e de fapt SACRAMENTUL (care, a propos, e mai vechi decât orice religie din lume – ei cu asta v-am dat pe spate, nu?!) şi DE CE CĂLUGĂRII ĂIA TRĂIESC MAI MULT DE 100 DE ANI!!!

Sincer, cred că ar ieşi un film tare interesant din cartea asta. În plus, cică asta e prima carte dintr-o trilogie, şi-acum stau şi simulez cîntatul la pian cu unghiile pe birou. Şi dacă Banderas ar fi fost mai tînăr, tare mult mi-ar fi plăcut să-l văd în rolul lui Gabriel… Şi pe Jolie în rolul lui Kathryn (mama lui, de asemenea o femeie care pare să nu mai îmbătrînească). Hm… pe cine aş pune oare în rolul lui Liv (personajul principal, desigur!)? Pe cine, pe cine? Sau în rolul fratelui ei, Samuel? Încă n-am idee, eu mi-am închipui momentan personajele care mi-au plăcut cel mai mult.

Recomand cartea cu căldură iubitorilor genului thriller, poliţist, conspiraţii religioase, etc., dar şi celor care vor să exploreze stiluri noi şi să savureze o acţiune plină de suspans.