Recenzie Anna cu ochii verzi (vol. 1+2) scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Misto carte. Doua volume pline de de intrigi, situatii inedite, conflicte de toate tipurile si culorile, condimentata cu sex, doar cat sa rascoleasca spiritele si imaginatia. Desi recunosc, primele pagini mi-au creat impresia (mai curand teama) ca scenariul a fost copiat dupa “Tanar si nelinistit”, pe parcurs totul a capatat niste culori foarte placute. De aceea nu va incredeti in primele pagini, fiindca nu reprezinta esenta povestii.

Ca si straturile de tort, romanul e bine structurat, de la baza la varf si prezinta destinul unei familii incepand cu anii dinaintea primului razboi mondial si terminand cu 1980. Actiunea se petrece la Milano si cuprinde pe langa situatia personajelor si contextul social al fiecarei perioade de timp – lucru care poate “ingreuna” cititul dar e util pentru cultura noastra. Primul personaj si de departe cel mai “beton” din toate punctele de vedere este Cesare Boldrani. Avand o copilarie saraca, acesta porneste cu pasi mici dar inteligenti ascensiunea pe plan social si profesional. Marcat de o serie de drame familiale si de un destin aparent potrivnic, Cesare este un erou romantic prin excelenta, un “italiano vero”  care invinge “raul” cu arme lumesti precum mintea agera, caracterul-fulger al omului care tace si face si – de ce nu – aspectul fizic. In ceea ce-l priveste pe Cesare, autoarea a reusit o performanta pe care alte autoare n-au reusit-o: m-a facut sa ma indragostesc de personajul ei. Deci poate sunt subiectiva cand afirm ca este foarte bine descris, evolutia sa e redata perfect si trasaturile sale sunt alese in cel mai inspirat mod cu putinta.

Al doilea “strat” al povestii o are ca protagonista pe Maria, o femeie la fel de complexa si frumoasa ca Cesare, al carei destin este de asemenea interesant de urmarit, facand o lectura foarte captivanta - jumatatea celui de-al 2-lea volum. Nu vreau sa stric placerea cititorilor, asadar nu spun ce impact are Maria asupra tumultoasei familii Boldrani.

Al treilea personaj, care aparent nu are atata spatiu alocat in poveste dar care – culmea – face parte din titlu, este Anna. Povestea Annei, fiica lui Cesare, se intretaie cu celelalte doua iar la sfarsit avem parte de propria ei istorie, a tineretii inflacarate si maturitatii nu atat de zbuciumate dar profund amprentate de istoricul familiei.

Cartea asta cuprinde de toate, de la dragoste la razboi, atat intre personaje cat si pe front. Deschide multe “portite” in povestire, dar toate sunt inchise elegant si fiecarei situatii ii este oferit un inteles in ansamblu sau o motivatie. In plus, sfarsitul ne ofera o frumoasa filosofie pe marginea sentimentului de dragoste.

Nu e o carte siropoasa, as spune ca e mai degraba pasionala. Iar pentru oamenii pasionali, o recomand cu caldura aferenta.