Recenzie Singuratatea numerelor prime scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Acest mic italian, Paolo Giordano (in jur de 30 de ani) mi-a facut o impresie foarte placuta cu cartea lui care a castigat premiul Strega in Italia in anul 2008. Pe scurt, de cartea lui nu te mai poti dezlipi. Ba da, de fapt are 1-2 capitole sau vreo 10 pagini in cursul carora ti se ofera cu generozitate oportunitatea de a o inchide ca sa reiei lectura ziua urmatoare. In rest…. NU. Este genul de carte pe care eu personal o admir, din toate punctele de vedere. Fara actiune foarte diversificata, dar axata pe investigarea detaliata a psihicului uman, romanul cuprinde o analiza a perceptiilor, trairilor si amintirilor ce se deruleaza pe parcursul a jumatate de viata a doua personaje: Alice si Matia. Naratiunea este compusa din intamplari cheie si reuseste sa trezeasca si sa mentina intensul pentru lectura la cote maxime.

Poate ca unul dintre principalele motive pentru care povestea a avut un succes colosal (inclusiv la mine…) este faptul ca se bazeaza pe…. anormalitate. Autorul demonstreaza ca prin crearea catorva personaje cu deviatii mai mult sau mai putin insemnate de comportament sau gandire, cititorii vor sta in stop-respirator pana ajung la ultima pagina. Iar romanul e alcatuit aproape in intregime din asemenea scene “breath-taking”, pe parcursul carora m-am trezit cu gura usor deschisa. Scene care suscita interesul si care fac toata substanta lecturii.

Se incepe cu prezentarea personajului feminin, Alice si a traumei sale din copilarie: accidentul pe partia de schi, cauzat in parte de tatal sau. Un accident urat, in urma caruia va ramane cu un handicap fizic pe viata si cu oarece traume psihice.
Mattia – protagonistul, partea barbateasca a distributiei e prezentat ca un baiat care a avut ghinionul sa se nasca impreuna cu o sora geamana retardata, el fiind de o inteligenta mult peste medie. Din cauza surorii simte ca relatiile cu colegii sunt inhibate, cele cu parintii disproportionate si cea cu el insusi contradictorie. Motiv pentru care va comite o fapta ce-l va umple de vinovatie pentru tot restul vietii.

Odata instalate traumele din copilarie, isi fac loc cele din adolescenta. E captivanta descoperirea si confruntarea cu ele, ca si evolutia relatiei dintre Matia si Alice. Cei doi graviteaza jumatate de viata unul in jurul celuilalt, fie si numai prin ganduri. Autorul ne arata insa ca o relatie intre doi indivizi desprinsi de normalitate nu poate functiona Desi trag in aceeasi directie, aceasta va fi mereu una gresita iar echilibrul nu se poate forma.

Cartea prezinta in mod artistic o realitate bruta: neslefuita, cruda, mizera pe alocuri si personaje complexe, dar usor de inteles in acelasi timp. Isi merita premiile si o recomand cu caldura.