Recenzie Un veac de singuratate scrisa de "Andrei Andreea"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Si aceasta carte e una dintre acele carti pe care prima oara le-am lasat balta. Pana pe la jumatate este putin plictisitoare, dar de la jumatate pana la spfarsit am devorat-o, in adevaratu sens al cuvantului. Mi s-a parut foarte interesanta aceasta si sunt de acord cu precizarea facuta de New York Times, de pe spatele cartii, care suna asa: “ Un veac de singuratate este prima opera literara de la Cartea Facerii incoace, care ar trebui citita de intreaga omerire.”
In aceasta carte este vorba de familia lui Jose Arcandio Bundia. Bineinteles ca toate actiunile principale si secundare se imbina armonios, fiind invaluite de fantastic si de miraculous insa si de tragic, si de moarte. De-a lungul cartii de vorbeste si despre un tigan Melchiade care este in stransa legatura cu aceasta familie, care moarte de mai multe ori dar reinvie si ramane in camera lui din camera familiei. Acest “alchimist” detinea niste pergamente care au ramas neintelese timp de un veac. Doar ultimul membru viu din familie a reusit sa desluseasca continutul lor, invatand mai multe limbi si descoperind ca pergamentele erau scrise in sanscrita. Aceste pergamente ascundeau toata istoria familiei lui Jose Arcadio Buendia scrisa de acest Melchiade, in cele mai neinsemnate amanunte, cu o anticipare de o suta de ani.
Epigraful de pe pergamentul perfect randuit : “ Primul din spita este legat de un copac si furnicile incep sa se infrupte din ultimul.”
Ursula Buendia care a trait timp de 120-125 de ani a fost pe rand fiica, sotie, bunica, strabunica, stra-strabunica, stra-stra-strabunica si-a dat seama ca de-a lungul timpului ceva se intampla cu familia ei, a afirmat de mai multe ori ca “parca s-ar invarti timpul in loc si parca ne-am fi reinters la inceput.”
Mi-a placut foarte mult aceasta carte si o recomand tuturor.