Recenzie Amantul doamnei chatterley scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

O carte super-laudata la care am alergat cu incredere, recunosc. Nu, nu este un roman prost, dar din pacate, pe langa cele cateva bile alb-imaculat, am si cateva critici la adresa “Doamnei Chatterley”.
Poate ca dezaprobarea porneste dintr-o lipsa a culturii, din imposibilitatea de a patrunde intelesurile subtile ale unei opere literare si de a le descoperi cu zel, dar poate nici nu-mi doresc acest lucru, fiindca atunci cand citesc, am ‘pretentia’ ca autorul sa-mi ofere o cale de acces catre mesaj, la care sa nu ajung dupa lupte seculare. Autorul a crezut de cuviinta sa insereze prea multe pasaje filosofice. Iar cand intr-un roman apar discursuri filosofice, nu chiar relevante pentru poveste, am tendinta sa ridic o spranceana. Oamenii nu vorbesc astfel in realitate si sunt aproape sigura ca nu o faceau nici acum 90 de ani. Deci aspectul acesta al cartii mi se pare uncool si oricati eruditi ar veni sa ma contrazica, nu ma vor convinge de contrariu.
Lasand la o parte filosofia servita cu portia din loc in loc, povestea are… ca sa-i zic asa, originalitate. Doamna Chatterley, casatorita cu Clifford, are in aparenta viata ideala. Pentru ca, desi sotul ei e paralizat si incapabil sa-i ofere mostenitori sau partide sexuale de neuitat, are un titlu, face parte din clasa de sus a societatii si are situatie materiala de invidiat, spre deosebire de clasa muncitoare (care se analizeaza in profunzime pe parcursul povestii, din toate punctele de vedere). Totusi, Constance nu e multumita. Lipsita de posibilitatea de implinire trupeasca, ajunge sa se incurce cu padurarul de pe mosia lui Clifford si sa aiba o lunga si incinsa aventura cu acesta. Ne pregatim de multe conversatii si partide de sex la gura sobei, pana cand, in final, situatia explodeaza intr-un fel sau altul ca toate cele de genul lor.
Autorul a avut intentia (evidenta) de a soca cititorii care prea isi dadeau ochii peste cap pe vremea aia, cum auzeau de cuvantul ‘sex’. A vrut sa dea o palma mimozelor pudice, intolerantilor si gramezii de reguli sociale si tabuuri care sufocau omul si anulau orice forma de exprimare senzuala. Si bine le-a facut, cum zice cineva :P. Cu siguranta era nevoie de o astfel de poveste un pic erotica si un pic nepotrivita epocii sale.
Spre deosebire de de literatura erotica din zilele noastre difera printr-o urma de decenta, chiar si in conditiile unui subiect cu bulina rosie. “Amantul D-nei Chatterley” e totusi mai mult decat un roman erotic, fiindca el are rolul de a transmite un mesaj care sa schimbe ceva intr-o societate exagerat de indoctrinata. Ceea ce e bine.
Personajele sunt bine conturate si chiar daca uneori lectura plictiseste, dialogurile sunt spumoase si se vede ca autorul a pus pasiune in crearea lor.
Totusi am sentimente amestecate, probabil din cauza ca prefer sa citesc povesti de dragoste cu alt fel de substanta…